HOTĂRÂRE nr.493 din 12 aprilie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot
În temeiul art.108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1: Obiectivul şi domeniul de aplicare
Art. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz.
Art. 2
Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor activităţilor în care lucrătorii sunt sau este posibil să fie expuşi, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.
Art. 3
Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 se aplică în totalitate activităţilor prevăzute la art. 2, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice din prezenta hotărâre.
Art. 4
În sensul prezentei hotărâri, parametrii fizici, utilizaţi ca predictori de risc, semnifică după cum urmează:
a)presiunea acustică de vârf (pvârf) – valoarea maximă a presiunii acustice instantanee, măsurată cu ponderarea în frecvenţă „C”;
b)nivelul de expunere zilnică la zgomot (LEX 8h) [dB(A) re. 20 Pa] – media ponderată în timp a nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru nominală de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996, pct. 3.6. Această noţiune acoperă toate zgomotele prezente la locul de muncă, inclusiv zgomotul cu caracter de impuls;
c)nivelul de expunere săptămânală la zgomot (LEX 8h) – media ponderată în timp a nivelurilor de expunere zilnică la zgomot într-o săptămână nominală de 5 zile de lucru de 8 ore, definită de standardul SR ISO 1999:1996 pct. 3.6 (nota 2).
SECŢIUNEA 2: Valori limită de expunere şi valori de expunere la zgomot de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor
Art. 5
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, valorile limită de expunere şi valorile de expunere de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor în raport cu nivelurile de expunere zilnică la zgomot şi presiunea acustică de vârf sunt fixate după cum urmează:
a)valori limită de expunere: LEX 8h = 87 dB(A) şi, respectiv, pvârf = 200 Pa1);
b)valori de expunere superioare de la care se declanşează acţiunea: LEX 8h = 85 dB(A) şi, respectiv, Pvârf = 140 Pa2);
c)valori de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea: LEX 8h = 80 dB(A) şi, respectiv, Pvârf = 112 Pa3).
Art. 6
(1)În cazul valorilor limită de expunere, determinarea expunerii efective a lucrătorului la zgomot trebuie să ţină seama de atenuarea realizată de mijloacele individuale de protecţie auditivă purtate de acesta.
(2)Valorile de expunere de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor nu trebuie să ia în considerare efectul utilizării mijloacelor de protecţie prevăzute la alin.(1).
Art. 7
În situaţii pe deplin justificate, în cazul activităţilor în care expunerea zilnică la zgomot are variaţii semnificative de la o zi de lucru la alta, în scopul aplicării valorilor limită de expunere şi a valorilor de expunere de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, trebuie să se folosească nivelul de expunere săptămânală la zgomot în locul nivelului de expunere zilnică la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii, cu condiţia ca:
a)nivelul săptămânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvată să nu depăşească valoarea limită de expunere de 87 dB(A); şi
b)să se ia măsuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu aceste activităţi.
CAPITOLUL II: Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1: Determinarea şi evaluarea riscurilor la zgomot
Art. 8
(1)În îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să evalueze şi, dacă este necesar, să măsoare nivelurile de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii.
(2)Pentru evaluarea riscului prevăzut la alin. (1) se va ţine seama de limitele maxime admise pentru zgomot la posturile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită, prevăzute în anexă.
Art. 9
Metodele şi aparatura folosite trebuie să fie adaptate la condiţiile existente, luând în considerare, în special, caracteristicile zgomotului care este măsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile aparatului de măsură.
Art. 10
Metodele şi aparatura utilizate trebuie să permită determinarea parametrilor definiţi la art.4 şi să se stabilească dacă, într-o situaţie dată, valorile prevăzute la art.5-7 sunt depăşite.
Art. 11
Metodele folosite pot include eşantionarea, care trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea personală a lucrătorului.
Art. 12
Evaluarea şi măsurarea prevăzute la art. 8 trebuie să fie planificate şi efectuate de către serviciile competente la intervale adecvate, acordând o atenţie deosebită prevederilor art. 8 şi 9 din Legea nr. 319/2006 referitoare la serviciile de prevenire şi protecţie sau la persoanele competente necesare.
Art. 13
Datele obţinute din evaluarea şi/sau măsurarea nivelului de expunere la zgomot trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită consultarea lor la o dată ulterioară.
Art. 14
Atunci când se efectuează determinarea şi evaluarea riscurilor, la evaluarea rezultatelor măsurătorilor trebuie să se ţină seama de erorile de măsurare determinate în conformitate cu practica metrologică.
Art. 15
Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 319/2006, la evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să acorde atenţie deosebită următoarelor elemente:
a)nivelului, tipului şi duratei expunerii, inclusiv expunerii la zgomot cu caracter de impuls;
b)valorilor limită de expunere şi valorilor de expunere de la care se declanşează acţiunea, stabilite la art.5-7;
c)efectelor asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;
d)efectelor asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultate din interacţiunile dintre zgomot şi substanţe ototoxice din mediul de muncă, precum şi dintre zgomot şi vibraţii, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic;
e)efectelor indirecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultate din interacţiuni dintre zgomot şi semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de accidentare;
f)informaţiilor privind emisia de zgomot, furnizate de producătorii echipamentelor de muncă în conformitate cu prevederile legale;
g)existenţei unor echipamente de muncă alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
h)prelungirii expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe răspunderea angajatorului;
i)informaţiilor adecvate obţinute în urma supravegherii sănătăţii, inclusiv informaţiilor publicate, atunci când este posibil;
j)punerii la dispoziţie a mijloacelor de protecţie auditivă cu caracteristici de atenuare adecvate.
Art. 16
(1)Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor potrivit prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006 şi trebuie să identifice măsurile care trebuie luate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor potrivit prevederilor art. 6-11 din aceeaşi lege.
(2)Evaluarea riscurilor trebuie să fie înregistrată pe un suport adecvat care să asigure păstrarea datelor.
(3)Evaluarea riscurilor trebuie să fie actualizată periodic şi ori de câte ori s-au produs modificări semnificative care pot să conducă la expunerea lucrătorilor la zgomot sau atunci când rezultatele supravegherii sănătăţii fac necesar acest lucru.
SECŢIUNEA 2: Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot
Art. 17
Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie să fie eliminate la sursă sau trebuie reduse la minimum, ţinând seama de progresul tehnic şi de existenţa măsurilor de control al riscului la sursă.
Art. 18
Reducerea riscurilor generate de expunerea la zgomot trebuie să se bazeze pe principiile generale de prevenire prevăzute la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 319/2006, luându-se în considerare, în special, următoarele:
a)alte metode de lucru care să reducă expunerea la zgomot;
b)alegerea unor echipamente de muncă adecvate, care să emită, ţinând seama de natura activităţii desfăşurate, cel mai mic nivel de zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la dispoziţia lucrătorilor echipamente care respectă cerinţele legale al căror obiectiv sau efect este de a limita expunerea la zgomot;
c)proiectarea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
d)informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor privind utilizarea corectă a echipamentelor de muncă, în scopul reducerii la minimum a expunerii acestora la zgomot;
e)mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian, cum ar fi ecrane, carcase, căptuşeli fonoabsorbante, precum şi reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin izolare;
f)programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de muncă şi a sistemelor de la locul de muncă;
g)organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul prin limitarea duratei şi intensităţii expunerii şi stabilirea unor pauze suficiente de odihnă în timpul programului de lucru.
Art. 19
Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art.8-16, atunci când sunt depăşite valorile de expunere superioare de la care se declanşează acţiunea, angajatorul trebuie să stabilească şi să aplice un program de măsuri tehnice şi/sau organizatorice pentru reducerea expunerii la zgomot, ţinând seama, în special, de măsurile prevăzute la art.17 şi 18.
Art. 20
(1)Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la art.8-16, locurile de muncă în care lucrătorii pot fi expuşi la un zgomot care depăşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor trebuie să fie semnalizate corespunzător.
(2)Dacă este posibil tehnic şi dacă riscul expunerii justifică aceasta, locurile de muncă prevăzute la alin.(1) se delimitează şi se limitează accesul la acestea.
Art. 21
În cazul în care, datorită naturii activităţii, lucrătorii dispun de încăperi de odihnă aflate în responsabilitatea angajatorului, zgomotul în aceste încăperi trebuie să fie redus la un nivel compatibil cu scopul amenajării lor şi cu condiţiile de utilizare a acestora.
Art. 22
Potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să adapteze măsurile prevăzute în prezenta secţiune la nevoile lucrătorilor care aparţin grupurilor sensibile la riscuri specifice.
SECŢIUNEA 3: Protecţia individuală împotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot
Art. 23
În situaţia în care riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin alte mijloace, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie mijloace individuale de protecţie auditivă, adecvate şi corect ajustate, pe care să le utilizeze potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă şi ale art. 23 din Legea nr. 319/2006, în următoarele condiţii:
a)atunci când expunerea la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia lucrătorilor mijloace individuale de protecţie auditivă;
b)atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanşează acţiunea, lucrătorii trebuie să utilizeze mijloacele individuale de protecţie auditivă;
c)mijloacele individuale de protecţie auditivă trebuie să fie alese astfel încât să elimine sau să reducă la minimum riscul pentru auz.
Art. 24
Angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a asigura folosirea mijloacelor individuale de protecţie auditivă de către lucrătorii săi.
Art. 25
Angajatorul răspunde de verificarea eficienţei măsurilor luate în conformitate cu art.23 şi 24.
SECŢIUNEA 4: Limitarea expunerii la zgomot
Art. 26
Expunerea lucrătorului la zgomot, determinată potrivit art.6, nu trebuie să depăşească, în nici un caz, valorile limită de expunere.
Art. 27
Dacă se constată expuneri peste valorile limită de expunere, în pofida măsurilor luate pentru aplicarea prezentei hotărâri, angajatorul trebuie:
a)să ia de îndată măsuri de reducere a expunerii sub valorile limită de expunere;
b)să identifice cauzele expunerii excesive;
c)să adapteze măsurile de prevenire şi protecţie pentru a evita orice recurentă.
SECŢIUNEA 5: Informarea şi formarea lucrătorilor
Art. 28
Fără a aduce atingere prevederilor art. 16,17, 20 şi 21 din Legea nr. 319/2006, angajatorul trebuie să asigure informarea şi formarea lucrătorilor expuşi la locul de muncă la un nivel de zgomot egal sau superior valorilor de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea şi/sau a reprezentanţilor acestor lucrători privind riscurile generate de expunerea la zgomot, în special în ceea ce priveşte următoarele:
a)natura acestor riscuri;
b)măsurile luate, în aplicarea prezentei hotărâri, în vederea eliminării sau a reducerii la minimum a riscurilor generate de zgomot, inclusiv condiţiile în care se aplică aceste măsuri;
c)valorile limită de expunere şi valorile de expunere de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, prevăzute la art.5-7;
d)rezultatele evaluării şi măsurării zgomotului, efectuate în conformitate cu prevederile art.8-16, însoţite de o explicaţie a semnificaţiei acestora şi a riscurilor potenţiale;
e)folosirea corectă a mijloacelor de protecţie auditivă;
f)utilitatea şi metoda de depistare şi semnalare a simptomelor deteriorării auzului;
g)condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii şi scopul acestei supravegheri, în conformitate cu art.30-33;
h)practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a expunerii la zgomot.
SECŢIUNEA 6: Consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 29
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotărâri trebuie să se desfăşoare potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 319/2006 şi trebuie să se refere în special la următoarele:
a)evaluarea riscurilor şi identificarea măsurilor care trebuie luate, prevăzute la art.8-16;
b)măsurile destinate să elimine sau să reducă riscurile generate de expunerea la zgomot, prevăzute la art.17-22;
c)alegerea mijloacelor individuale de protecţie auditivă prevăzute la art.23 lit.c).
CAPITOLUL III: Supravegherea sănătăţii
Art. 30
(1)Ţinând seama de prevederile art. 24 şi 25, în situaţia în care rezultatele evaluării şi măsurării prevăzute la art. 8 indică un risc pentru sănătatea lucrătorilor, Ministerul Sănătăţii Publice va emite ordine pentru a asigura supravegherea adecvată a sănătăţii acestora, în concordanţă cu Legea nr. 319/2006.
(2)Actele normative prevăzute la alin. (1), inclusiv cerinţele specificate pentru fişele medicale şi pentru posibilitatea consultării acestora, vor fi elaborate în conformitate cu legislaţia şi/sau practicile naţionale.
Art. 31
(1)Lucrătorii a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile de expunere superioare de la care se declanşează acţiunea angajatorului privind securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de medicul specialist/primar de medicina muncii, în conformitate cu legislaţia naţională.
(2)Dacă evaluarea şi măsurările prevăzute la art. 8 indică un risc pentru sănătatea lucrătorilor a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare de la care se declanşează acţiunea, aceştia au dreptul la control audiometric preventiv.
(3)Controalele prevăzute la alin.(1) şi(2) au ca obiectiv diagnosticarea precoce a oricărei pierderi auditive datorate zgomotului şi păstrarea funcţiei auditive.
Art. 32
(1)Pentru fiecare lucrător care face obiectul supravegherii medicale, în conformitate cu prevederile art.30 şi 31, trebuie completat un dosar medical individual, care trebuie actualizat.
(2)Dosarele medicale trebuie să conţină un rezumat al rezultatelor supravegherii sănătăţii.
(3)Dosarele medicale trebuie să fie păstrate într-un mod adecvat, astfel încât să poată fi consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.
(4)La cerere, copii ale dosarelor medicale actualizate trebuie să fie transmise direcţiilor de sănătate publică.
(5)Fiecare lucrător trebuie să aibă acces la dosarul medical individual propriu, la cererea sa.
Art. 33
(1)În cazul în care, în urma supravegherii funcţiei auditive, se constată că un lucrător prezintă o pierdere identificabilă a auzului, medicul de medicina muncii va aprecia dacă este probabil ca pierderea de auz să fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de muncă.
(2)În situaţia prevăzută la alin.(1), medicul de medicina muncii trebuie să informeze lucrătorul cu privire la rezultatul care îl priveşte personal.
(3)În situaţia prevăzută la alin.(1), angajatorul trebuie:
a)să revizuiască evaluarea riscurilor realizată conform prevederilor art.8-16;
b)să revizuiască măsurile prevăzute, conform prevederilor art.17-25, pentru eliminarea sau reducerea riscurilor;
c)să ţină seama de recomandările medicului de medicina muncii sau ale direcţiilor de sănătate publică privind aplicarea oricărei măsuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile, în conformitate cu prevederile art.17-25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul într-un alt loc de muncă, unde nu există risc de expunere;
d)să organizeze supravegherea sistematică a sănătăţii şi să asigure reexaminarea stării de sănătate a celorlalţi lucrători care au suferit o expunere asemănătoare.
CAPITOLUL IV: Dispoziţii finale
Art. 34
(1)În cazul în care, datorită naturii activităţii, este probabil ca utilizarea integrală şi corectă a mijloacelor de protecţie auditivă individuale să conducă la riscuri mai mari pentru sănătate sau securitate decât neutilizarea lor, se pot acorda derogări de la prevederile art.23 lit.a) şi b), art.26 şi 27.
(2)Derogările prevăzute la alin.(1) se acordă în urma consultării Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu Ministerul Sănătăţii şi cu partenerii sociali.
(3)Derogările trebuie să fie însoţite de condiţii care garantează, luându-se în considerare condiţiile speciale, că riscurile rezultate se reduc la minimum şi că lucrătorii în cauză fac obiectul unei supravegheri sporite a sănătăţii.
(4)Derogările se revizuiesc la fiecare 4 ani şi se retrag imediat ce încetează situaţiile care le justifică.
Art. 35
(1)În vederea aplicării prezentei hotărâri în sectorul muzicii şi al divertismentului, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii vor elabora, în consultare cu partenerii sociali şi în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale, un cod de conduită care să prevadă indicaţii practice menite să ajute lucrătorii şi angajatorii din acest sector să îşi îndeplinească obligaţiile legale prevăzute în prezenta hotărâre.
(2)Elaborarea codului de conduită prevăzut la alin.(1) se va face până la data de 15 februarie 2008.
(3)Până la data de 15 februarie 2008 trebuie păstrate nivelurile de protecţie deja atinse în ceea ce priveşte lucrătorii din sectorul muzicii şi al divertismentului.
Art. 36
În situaţia în care la locurile de muncă de la bordul navelor maritime se depăşesc valorile limită de expunere, prevederile art. 26 şi 27 se pot pune în aplicare începând cu data de 15 februarie 2011.
Art. 37
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
Prezenta hotărâre transpune Directiva 2003/10/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (zgomot), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 42/2003.
-****-
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş
Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,
Gheorghe Dobre
_____
1) 140 dB(C) cu valoarea de referinţă 20 Pa.
2) 137 dB(C) cu valoarea de referinţă 20 Pa.
3) 135 dB(C) cu valoarea de referinţă 20 Pa.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 380 din data de 3 mai 2006
ANEXĂ: LIMITELE MAXIME admise pentru zgomot la posturile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită (atenţie, responsabilitate, decizie, constrângere temporală)
Forma sintetică la data 04-iul-2017. Acest act a fost creat utilizând tehnologia SintAct®-Acte Sintetice. SintAct® şi tehnologia Acte Sintetice sunt mărci înregistrate ale Wolters Kluwer.