Protectia Muncii | SmartFox.ro

NSSM 20 – Norme de securitatea muncii pentru alimentări cu apă a localităţilor şi pentru nevoi tehnologice (captare, transport şi distribuţie)

CAPITOLUL 0: Preambul

Sistemul naţional de norme privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă este compus din:
– Norme generale de protectia muncii, care cuprind prevederi de securitate şi medicină a muncii general valabile pentru orice activitate;
– Normele specifice de securitatea muncii care cuprind prevederi de securitate a muncii valabile pentru anumite activităţi sau grupe de activităţi caracterizate prin riscuri similare.

Prevederile acestor norme se aplică cumulativ, indiferent de forma de proprietate sau modul de organizare a activităţilor reglementate.

Normele specifice de securitatea muncii sunt reglementări cu aplicabilitate naţională, cuprinzând prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea diferitelor activităţi în condiţii de securitate. Respectarea acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau fizice de răspunderea ce le revine pentru asigurarea oricăror altor măsuri, corespunzătoare condiţiilor concrete în care se desfăşoară activităţile respective, prin instrucţiuni proprii.

Întrucât, sistemul naţional al normelor specifice este structurat pe activităţi, persoanele juridice sau fizice vor selecţiona şi aplica cumulativ normele specifice corespunzătoare, atât activităţii de bază cât şi celor conexe sau complementare.

Structura fiecărei norme specifice are la bază abordarea sistemică a aspectelor de securitate a muncii – practicată în cadrul Normelor generale – pentru orice proces de muncă. Conform acestei abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din următoarele elemente ce interacţionează reciproc:
– Executantul : – omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă;
– Sarcina de muncă: – totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă; – MIJLOACE DE PRODUCŢIE: – totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate, dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se utilizează în procesul de muncă;
– Mediul de muncă: – ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.

Reglementarea măsurilor de securitatea muncii în cadrul normelor specifice , vizând global desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi în condiţii de securitate, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la nivelul fiecărui element al sistemului – executant – sarcină de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul activităţii care face obiect de reglementare.

Prevederile sistemului naţional de reglementări normative pentru asigurarea securităţii muncii constituie, alături de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă, baza pentru:
– activitatea de concepţie a echipamentelor de muncă şi a tehnologiilor;
– autorizarea funcţionării unităţilor;
– instruirea salariaţilor cu privire la securitatea muncii;
– cercetarea accidentelor de muncă, stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor.

În contextul celor prezentate mai sus, Normele specifice de securitatea muncii pentru activitatea de alimentare cu apă au fost elaborate ţinând cont de reglementările existente pentru această activitate, precum şi de analiza şi studiul proceselor de muncă, în funcţie de pericolele specifice, astfel încât pentru fiecare pericol, să existe cel puţin o măsură adecvată la nivelul fiecărei componente a procesului de muncă.

În cuprinsul prezentei norme, prin alimentări cu apă se înţeleg ansamblurile de construcţii şi instalaţii de un anumit specific utilizate la aprovizionarea centralizată cu apă potabilă sau industrială a unui centru populat.

Părţile componente ale sistemelor de alimentare cu apă la care se referă prezenta normă sunt cele prin care se realizează: captarea apei din sursele naturale, corectarea caracteristicilor apei preluate din sursă pentru a corespunde condiţiilor de calitate impuse de specificul folosinţei, transportul apei de la captare şi până la punctele de consum, înmagazinarea apei pentru anumite scopuri, precum şi ridicarea presiunii apei în punctele din sistem unde este necesar acest lucru.

Pe lângă anumite prevederi generale de protectia muncii, care sunt comune tuturor locurilor de muncă din cadrul sistemelor de alimentare cu apă, mai sunt stabilite şi unele prevederi specifice fiecărei categorii de obiecte tehnologice.

Fiind un instrument de lucru, normele sunt structurate pe capitole şi subcapitole în funcţie de activităţile, respectiv subactivităţile reglementate, pe care utilizatorii le pot găsi rapid, servindu- se de cuprins.

Pentru facilitarea înţelegerii unor noţiuni uzuale din domeniul securităţii muncii s- a procedat la explicarea acestora în cadrul unei anexe la norme.

Terminologia utilizată în prezentele norme este cea stabilită în STAS 10898- 85 “Alimentări cu apă şi canalizări. Terminologie”.

CAPITOLUL 1: Prevederi generale

Art. 1: Conţinut. Scop
Normele specifice de securitate a muncii pentru alimentări cu apă şi pentru nevoi tehnologice cuprind măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, din cadrul ansamblurilor de construcţii şi instalaţii de un anumit specific, care sunt utilizate la aprovizionarea centralizată cu apă potabilă sau industrială a unui centru populat, ansambluri aflate în administrarea gospodăriilor comunale din subordinea consiliilor locale.

Art. 2
Luând în considerare riscurile specifice activităţii de alimentare cu apă, Normele specifice de securitate a muncii pentru alimentări cu apă a localităţilor şi pentru nevoi tehnologice au scopul de a contribui la desfăşurarea proceselor de muncă în condiţii de securitate.

Art. 3: Domeniu de aplicare
Normele specifice de securitate a muncii pentru alimentări cu apă a localităţilor şi pentru nevoi tehnologice se aplică tuturor activităţilor desfăsurate de către persoanele juridice şi fizice care exploatează instalaţiile de alimentare cu apă.

Art. 4: Relaţii cu alte acte normative
(1)Prezentele norme se aplică cumulativ cu Normele generale de protecţie a muncii.
(2)Pentru activităţile nespecifice sau complementare activităţii de alimentare cu apă se vor aplica normele specifice pentru respectivele activităţi, conform anexei nr.1.

Art. 5: Instruirea personalului
Organizarea şi desfăsurarea activităţii de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii muncii se vor realiza potrivit prevederilor Normelor generale de protecţie a muncii.

Art. 6: Acordarea echipamentului individual de protecţie
Dotarea cu echipamentul individual de protecţie a lucrătorilor care desfăşoară activităţi în domeniul alimentării cu apă se va face în conformitate cu prevederile Normativului – cadru de acordare şi utilizare a echipamentului de protecţie, aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale nr.225/21.07.1995.

Art. 7: Revizuirea normei
Prezentele norme specifice de securitate a muncii se revăd periodic şi se modifică ori de câte ori este necesar, ca urmare a modificărilor de natură legislativă survenite la nivel naţional, a schimbărilor intervenite în tehnologia şi particularităţile metodelor de lucru ce urmează a fi reglementate din punct de vedere al securităţii muncii.

CAPITOLUL 2: Prevederi comune tuturor activităţilor de alimentare cu apă

Art. 8
(1)Toate bazinele şi canalele deschise care conţin apă, cu o adâncime mai mare de 1,0 m (decantoare de orice tip, filtre lente, camere de amestec şi distribuţie, camere de reacţie, bazine de stocare şi dizolvare a coagulanţilor, aducţiuni deschise, camere colectoare a apei subterane, prefiltre, predecantoare, deznisipatoare, camere de aspiraţie pentru grupurile de pompare ale unor captări de suprafaţă, rezervoare – tampon, cămine de vizitare pe aducţiuni etc.) vor fi prevăzute cu indicatoare de avertizare cu inscripţia “Pericol de înec” (mărimea literelor minimum 5 cm) şi indicarea adâncimii apei (în metri).
(2)Indicatoarele de avertizare vor fi amplasate în locuri vizibile, la distanţa de minimum 1,0 m faţă de marginea bazinului sau canalului, dar nu la mai mult de 5,0 m.
(3)Indicatoarele de avertizare vor fi fixate pe pereţi, pe balustradele montate în jurul bazinelor, pe stâlpi de lumină sau pe tije metalice, la o înălţime de 1,20 – 1,50 m de la nivelul la care se circulă în zona instalaţiei respective. Distanţa între două plăci avertizoare nu va depăşi 8 m.

Art. 9
(1)Coborârea în cămine, rezervoare, decantoare, camere de vane, cabine de puţuri, galerii sau tunele de conducte, camere de distribuţie etc. se va face numai după verificarea scărilor de acces, controlându- se dacă fiecare treaptă este bine fixată în peretele construcţiei.
(2)În cazul În care construcţiile respective nu sunt prevăzute cu scări fixate în pereţi, se vor utiliza scări mobile, de lungimi care să depăsească cel puţin 1,0 m adâncimea la care se coboară. Scările se vor sprijini, atât pe radierul construcţiei cât şi pe marginea golului prin care se face accesul, iar înclinarea faţă de orizontală va fi cuprinsă între 60 şi 80 grade, astfel încât să se împiedice alunecarea sau răsturnarea lor.

Art. 10
În locurile care necesită o mare concentrare în timpul lucrului (ca de exemplu dispecerate etc.) nu vor fi repartizaţi decât lucrători testaţi periodic (medical şi psihologic).

Art. 11
Înainte de intrarea lucrătorilor în spaţii care au fost un timp mai îndelungat închise (cămine de vane de golire, de ventil etc.) se va proceda la ventilarea adecvată a spaţiilor respective, verificându- se absenţa gazelor nocive, cu aparatură adecvată.

Art. 12
Toate locurile de muncă aflate la înălţime (treceri peste bazine de deznisipare sau de decantare, filtre deschise, captări în râu, prize de mal, rezervoare etc.) vor fi prevăzute cu balustrade, cu capace din tablă striată ori cu reborduri din beton.

Art. 13
Se interzice circulaţia muncitorilor pe conducte, indiferent de diametrul sau de înălţimea la care acestea se află, iar trecerea peste conducte, când nu există altă posibilitate, se va face cu scări duble fixe, amenajate în punctele cu cel mai uşor acces şi prevăzute cu balustradă.

Art. 14
Toate locurile de muncă unde există pericol de electrocutare, intoxicare, sufocare, cădere de la înălţime etc. vor fi marcate cu tăbliţe avertizoare, în unele cazuri spaţiul respectiv fiind împrejmuit prin lanţuri, bariere, balustrade etc.

Art. 15
Toate suprafeţele pe care se circulă (pardoseli, pasarele, podeţe, platforme etc.) vor fi menţinute în stare permanentă de curăţenie, îndepărtându- se orice urmă de grăsimi care ar putea provoca căderea prin alunecare a personalului de exploatare.

Art. 16
Suprafeţele pe care se circulă vor fi iluminate corespunzător, astfel încât să se poată oricând distinge în mod clar, inscripţiile de pe cadranele aparatelor de măsură şi control, culorile convenţionale în care sunt vopsite conductele şi cablurile, situaţia capacelor şi a chepengurilor, scărilor de acces, tăbliţele avertizoare etc.

Art. 17
În toate spaţiile care, prin destinaţia lor, prezintă un grad ridicat de umiditate (cuvele rezervoarelor, galeria conductelor de la filtrele rapide etc.) se vor folosi lămpi alimentate la tensiuni nepericuloase.

Art. 18
Accesul în spaţiile în care se află instalaţiile de alimentare cu energie electrică nu este permis decât personalului de exploatare care posedă calificare şi este instruit corespunzător.

Art. 19
Personalul de deservire va fi dotat cu echipamentul şi materialele de protecţie prevăzute de normativele şi instrucţiunile în vigoare.

Art. 20
Operaţiile de încărcare, descărcare, transport, manipulare şi depozitare vor fi executate numai de lucrători instruiţi special în acest scop şi sub supravegherea unui conducător al formaţiei de lucru care veghează şi îndrumă la respectarea instrucţiunilor specifice acestor operaţii.

Art. 21
Alegerea mijloacelor ajutătoare pentru operaţiile de încărcare, descărcare şi transport (unelte, tărgi, cărucioare etc.) se va face în funcţie de felul şi greutatea materialului care se manipulează, de natura terenului, a căii de comunicaţie şi a condiţiilor de transport.

Art. 22
Înainte de începerea operaţiilor de încărcare şi descărcare a vehiculelor la rampă, între acestea şi vehicul se va aseza un podeţ de trecere pentru preluarea denivelărilor existente.

Art. 23
(1)Podeţele orizontale sau înclinate, destinate circulaţiei şi operaţiilor de transport manual vor fi rezistente, conform standardelor în vigoare, nealunecoase şi prevăzute cu dispozitive de prindere şi fixare sigure pentru evitarea deplasării lor în timpul lucrului.
(2)Panta podeţelor înclinate va fi de maximum 20%, iar lăţimea de minimum 1 m (pentru circulaţia într- un singur sens).

Art. 24
Podeţele orizontale sau înclinate, situate la înălţimi mai mari de 0,7 m faţă de sol sau nivelul imediat inferior şi unde există pericol de cădere laterală, vor fi prevăzute cu balustrade înalte de 1 m care vor avea o legătură intermediară şi o margine continuă din scândură sau alt material, înaltă de 70 mm, amplasată la o distanţă de maximum 10 mm de la suprafaţa podeţului.

Art. 25
În cazul când operaţiile de încărcare şi descărcare se execută manual, fără mijloace ajutătoare (roabe, cărucioare etc.), podeţele înclinate vor fi prevăzute cu şipci transversale fixate la o distanţă de 300 – 400 mm între ele sau cu alte mijloace care să împiedice alunecarea lucrătorilor.

Art. 26
(1)Înainte de începerea operaţiilor de încărcare şi descărcare dintr- un mijloc de transport, acesta va fi asigurat contra deplasării necomandate, prin frânare pe teren orizontal şi prin frânare şi saboţi de oprire pe teren în pantă.
(2)Se interzice deplasarea vehiculelor în timpul efectuării operaţiilor de încărcare şi descărcare.

Art. 27
Distanţa minimă liberă dintre două mijloace de transport alăturate, ce se încarcă sau descarcă simultan, se va stabili de la caz la caz de către conducătorul lucrării, în funcţie de felul mijlocului de transport, de caracteristicile materialelor manipulate, de condiţiile terenului etc., astfel încât să fie exclusă posibilitatea de accidentare.

CAPITOLUL 3: Captarea apelor

SUBCAPITOLUL 1: 3.1. Captări de izvoare

Art. 28
Lucrătorii care efectuează măsurarea debitelor captate nu se vor apleca peste balustradă, spre camera de intrare a apei, ci vor face citirile de la punctele stabilite prin instrucţiunile de lucru.

Art. 29
Curăţarea barbacanelor (în cazul izvoarelor de terasă captate lateral sau a izvoarelor de coastă difuze) se va face de către echipe alcătuite din minimum doi lucrători, dotaţi cu echipament individual de protecţie adecvat specificului locului de muncă, care se vor supraveghea reciproc.

Art. 30
Evacuarea depunerilor de nisip din depozitul căminelor de vizitare se va face cu ajutorul găleţilor, trase cu funii, de unul din lucrători.

SUBCAPITOLUL 2: 3.2. Captări prin puţuri

Art. 31
Scoaterea şi introducerea pompei submersibile în puţ se va face cu o macara, corespunzătoare cu greutatea pompei, în aşa fel încât trepiedul să fie bine fixat în teren, iar mecanismul de ridicat verificat în prealabil de către şeful formaţiei de lucru.

Art. 32
Lucrătorii din formaţie nu vor sta în timpul manevrelor în raza de acţiune a braţului macaralei.

Art. 33
Piesele componente ale instalaţiei hidraulice a puţului (apometru, vană, clapet de reţinere, ştuţuri etc.) vor fi scoase şi coborâte în cabina puţului numai cu ajutorul funiilor sau cablurilor, fiind interzisă manevrarea manuală, indiferent de greutatea pieselor respective.

Art. 34
Verificarea periodică a lucrărilor de protecţie a puţurilor (diguri împotriva apelor de inundaţie, consolidări de maluri etc.) se va face numai cu echipe alcătuite din minimum doi lucrători.

Art. 35
Curăţarea barbacanelor, în cazul puţurilor săpate, se va face de pe scări sprijinite la radierul puţului, cu scule potrivite cu felul depunerilor care trebuie îndepărtate (fier, mangan etc.), depunerile vor fi scoase din puţ cu ajutorul găleţilor sau prin alte mijloace adecvate.

SUBCAPITOLUL 3: 3.3. Captări prin drenuri

Art. 36
Circulaţia în lungul drenurilor vizibile se va face numai pe bancheta special amenajată lângă cuveta de scurgere a apei, utilizând mijloace individuale de protecţie adecvate şi lămpi portative.

Art. 37
Curăţarea nisipului depus la partea inferioară a căminelor (în cazul drenurilor nevizibile) se va face cu mijloace adecvate, de către echipe alcătuite din doi lucrători, din care unul în interiorul căminului, iar celălalt afară; lucrătorii vor utiliza mijloacele individuale de protecţie, iar în cazul folosirii găleţilor, acestea nu se vor umple decât pe cel mult 3/4 din înălţime.

Art. 38
Lucrătorii folosiţi la curăţarea barbacanelor (în cazul drenurilor vizibile) vor utiliza scule corespunzătoare din punct de vedere tehnic cu natura depunerilor pentru ca acestea să poată fi îndepărtate fără efort de pe pereţii captării.

SUBCAPITOLUL 4: 3.4. Captări de suprafaţă

Art. 39
Circulaţia personalului de deservire se va face numai pe platformele, scările şi pasarelele prevăzute cu balustrade spre partea apei, cu podină din tablă sau dulapi din lemn; în toate aceste locuri, pe timpul iernii, se va presăra nisip, sare sau cenuşă.

Art. 40
În cazul captărilor amplasate în albie, pe pasarelele şi pilele barajului se vor fixa colaci de salvare, la distanţă maximă de 10 m unul de altul.

Art. 41
Se interzice lucrătorilor să facă baie în râu sau să pescuiască în zona captării în timpul programului de lucru, al delegării pentru intervenţie sau în afara programului de lucru.

Art. 42
În cazul în care sunt necesare verificări ale lucrărilor din albie (efectuarea de măsurători privind situaţia depunerilor de aluviuni etc.), operaţiile se vor efectua de pe pasarele, punţi etc. prevăzute cu balustradă, iar lucrătorii vor fi asiguraţi cu centuri de siguranţă, bine prinse de puncte fixe rezistente; se va acţiona întotdeauna în echipe alcătuite din minimum 2 lucrători.

Art. 43
În cazul în care punctele unde trebuie efectuate operaţiile respective se află la distanţă prea mare de pasarele, puţuri etc. se vor folosi bărci prevăzute cu colaci de salvare, iar dacă albia are zone în care sunt vârtejuri, bărcile vor fi legate cu funii rezistente de puncte fixe de pe mal; se interzice utilizarea mijloacelor improvizate ca plute, scÂnduri etc.

Art. 44
Manevrarea stăvilarelor, a batardourilor, a clapetelor mobile ale barajelor şi a grătarelor se va face numai cu ajutorul dispozitivelor destinate acestui scop, fiind interzisă folosirea de mijloace improvizate cum ar fi: răngi, cabluri, scripeţi etc.

Art. 45
Îndepărtarea plutitorilor din faţa grătarelor sau a ferestrelor prizei se va face numai de pe pasarele sau platforme de lucru, cu scule cu coadă lungă, pentru a nu fi necesar ca lucrătorii să se aplece peste balustrade.

Art. 46
Este interzisă spargerea gheţii în faţa prizei, în timpul iernii, de pe podul de gheaţă (pe care nu trebuie circulat în nici o împrejurare), ci numai de pe pasarele sau platforme, lucrătorii fiind echipaţi cu centuri de siguranţă.

Art. 47
Transportul apei calde de la punctul de preparare, pentru dezgheţarea grătarelor, stăvilarelor etc. se va face cu găleţi acoperite; aceasta în cazul în care nu se poate amenaja un sistem de conducte pentru distribuirea directă a apei la instalaţiile unde aceasta se foloseşte.

Art. 48
În timpul folosirii unor dispozitive plutitoare pentru îndepărtarea zaiului şi a gheţii de ferestrele camerei de priză, se interzice coborârea şi staţionarea lucrătorilor pe dispozitiv, orice eventuală operaţie suplimentară de degajare, cu scule specifice, a prizei fiind făcută numai de pe pasarele şi platforme fixe protejate de balustrade.

Art. 49
Accesul la turnurile de captare amplasate în lacuri se va face numai pe pasarela care face legătura între captare şi malul râului.

Art. 50
Îndepărtarea depunerilor de orice fel din interiorul camerelor de priză se va face numai cu scule corespunzătoare, din punct de vedere tehnic în cazul în care nu sunt prevăzute instalaţii speciale ca: hidroelevatoare, pompe de nămol etc.

Art. 51
La captările cu baraj este interzisă circulaţia pe lucrările din albie cum ar fi disipatoarele de energie, construcţii de dirijare a curentului, lucrări de protecţie a criburilor etc.

CAPITOLUL 4: Aductiunea apei

SUBCAPITOLUL 1: 4.1. Aducţiuni deschise

Art. 52
Se interzice circulaţia pe banchetele canalelor, indiferent de perioada din an, nici chiar atunci când aducţiunile respective sunt scoase din funcţiune; se va circula numai pe poteci etc., amplasate în lungul aducţiunilor, la distanţă de minimum 2,0 m pentru a evita căderea în apă a lucrătorilor.

Art. 53
Coborîrea în canale, pentru revizii şi reparaţii, se va face numai cu ajutorul scărilor sprijinite pe taluzul acestora, fixate pe radier, în aşa fel încât să se împiedice alunecarea lucrătorilor.

Art. 54
Controlul scurgerii apei în canal, inclusiv măsurarea nivelurilor, a debitelor etc. se va face în timpul zilei, iar dacă operaţiile respective trebuie efectuate şi noaptea se vor folosi echipe alcătuite din minimum 2 lucrători, dotaţi cu lămpi sau lanterne electrice.

Art. 55
Curăţarea vegetaţiei, care se dezvoltă uneori pe pereţii canalelor în timpul verii se va face de pe mal, cu scule speciale, cu coadă lungă pentru a nu obliga lucrătorii să se aplece spre apă; în unele cazuri stabilite de conducerea persoanelor juridice sau de către deţinătorii canalelor ori administratorii acestora, operaţia se va face după reducerea nivelului apei în canal şi sub supravegherea unui cadru de specialitate.

Art. 56
La punctele de intersectare a canalului cu diferite lucrări existente (drumuri de acces, căi ferate etc.) se va circula numai pe pasarele, trotuare etc. prevăzute cu balustrade. In acest scop se vor amenaja balustrade.

Art. 57
Manevrarea stăvilarelor sau a vanelor de reglare a debitelor, de golire etc. se va face de pe platforma de manevră sau de pe pasarele prevăzute cu tablă striată şi parapete pe care în timpul iernii se va presăra sare, nisip, rumeguş etc., asigurându- se o iluminare corespunzătoare în zona de lucru.

Art. 58
Este strict interzis scăldatul în apa din canalele de aducţiune, atât pentru personalul de exploatare şi întreţinere, cât şi pentru persoanele străine, în acest sens fiind montate tăbliţe avertizoare cu inscripţia “PERICOL DE ÎNEC”, la fiecare 100 m.

SUBCAPITOLUL 2: 4.2. Aducţiuni închise

Art. 59
Urcarea sau coborîrea pe porţiunile de conducte care sunt autoportante, pe pasarelele sau podurile de care acestea sunt atârnate, în unele cazuri, sau pe conductele de aducţiune se va face numai cu centuri de siguranţă, prinse de puncte fixe rezistente, lucrându- se întotdeauna în echipe alcătuite din minimum 3 lucrători.

Art. 60
Tasările sau prăbuşirile de teren constatate în lungul traseului aducţiunii vor fi semnalizate optic atât ziua cât şi noaptea, până la luarea măsurilor de remediere a eventualelor avarii sau de readucere a terenului la situaţia iniţială.

Art. 61
Desfacerea flanşelor din căminele aducţiunilor sub presiune se va face numai după ce porţiunea respectivă a fost izolată de restul aducţiunii şi golită complet de apă pe la extremitatea din aval.

Art. 62
Citirea aparatelor de măsură şi control din cămine, camera de vizitare, verificarea lor, înlocuirea diagramelor, ungerea mecanismelor etc. se vor face numai de pe platforma de lucru sau de pe scări fixate pentru a preîntâmpina alunecarea sau căderea lucrătorilor, fiind interzis acestora să se urce pe conducte, pe schele improvizate etc.

Art. 63
Recoltarea de probe de apă din aducţiune se va face numai din punctele special amenajate şi echipate în acest scop, personalul de laborator respectiv fiind totodată asistat de un lucrător din exploatarea aducţiunii.

Art. 64
În cazul aducţiunilor executate din tuburi de PVC, la remedierea avariilor care se realizează prin lipire cu substanţe adezive, dacă acestea sunt toxice sau inflamabile se vor lua măsurile de protecţie corespunzătoare, în raport cu caracteristicile substanţelor.

Art. 65
Verificarea porţiunilor unei aducţiuni care se află îngropată sub albia unui curs de apă se va face, după caz, prin devierea parţială a cursului de apă pe o jumătate de albie sau cu ajutorul scafandrilor; este interzisă cercetarea prin scufundare a unor lucrători, chiar sub supravegherea directă a altor lucrători aflaţi în barcă sau pe malul râului.

Art. 66
Dezinfectarea acelor porţiuni din apeductele pentru transportul apei potabile care au fost reparate se va face numai de către echipe special instruite în acest scop, fiind interzis personalului de exploatare a aducţiunilor de a mai manipula sau folosi substanţele chimice pentru dezinfectare.

Art. 67
Verificarea lucrărilor aflate la înălţime faţă de nivelul terenului, ca de exemplu cablurile de susţinere a unor aducţiuni la traversarea cursurilor de apă, izolaţiile folosite pe porţiunile de apeducte atârnate de poduri sau pasarele etc. se va face numai de pe schele rezistente, lucrătorii fiind echipaţi cu centuri de siguranţă, prinse de puncte fixe rezistente.

Art. 68
Curăţarea interioară a aducţiunilor vizitabile pentru îndepărtarea vegetaţiei, a depunerilor feruginoase sau manganoase etc. se va face numai după: golirea completă a porţiunilor respective, aerisirea timp de 12 ore şi verificarea că nu există pericolul unor gaze toxice sau inflamabile. Operaţia va fi efectuată de către echipe special instruite şi dotate cu scule adecvate din punct de vedere tehnic şi al necesităţii operaţiei de lucru..

CAPITOLUL 5: Tratarea apei

SUBCAPITOLUL 1: 5.1. Deznisiparea

Art. 69
Se interzice circulaţia lucrătorilor pe marginea de beton a bazinelor, aceasta fiind admisă numai în lungul balustradelor.

Art. 70
Îndepărtarea nisipului se va face numai cu respectarea instrucţiunilor specifice, în funcţie de modul de lucru: manual, hidraulic sau cu hidroelevatoare.

Art. 71
Îndepărtarea materialelor reţinute pe grătar se va face, dacă operaţia nu este mecanizată, cu greble cu coadă lungă, materiile colectate fiind depozitate la o distanţă de minimum 4 – 5 m de marginea bazinelor.

Art. 72
Manevrarea vanelor şi a stăvilarelor de la deznisipatoare se va face numai de pe platformele special amenajate, prevăzute cu balustrade.

SUBCAPITOLUL 2: 5.2. Decantarea

Art. 73
Se interzice circulaţia pe marginea de beton a bazinelor care constituie calea de rulare a podului raclor.

Art. 74
Coborârea în bazine, pentru revizuirea construcţiilor şi a instalaţiilor (deflectoare, vane de perete, lamele, dispozitive pentru recircularea nămolului, roţile podului raclor, agitatoare, tuburi piezometrice, conducte pentru injectarea reactivilor etc.) se va face numai după golirea completă a bazinului respectiv, utilizându- se scări fixe, iar lucrătorii vor fi dotaţi cu echipament individual de protecţie adecvat operaţiei de lucru.

Art. 75
Revizuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se va face numai de pe schele bine fixate pe fundul şi de pereţii decantorului, fiind interzis lucrul cu cabluri sau funii precum şi cu eşafodaje improvizate.

Art. 76
Reglarea la oriziontală a pieselor metalice montate la marginea jgheaburilor de colectare a apei decantate sau a tuburilor utilizate în acelaşi scop, se va face numai de către echipe alcătuite din cel puţin doi lucrători, echipaţi cu centuri de siguranţă fixate de parapetul decantorului sau de alte puncte rezistente.

Art. 77
Manevrarea vanelor de reglare a debitului sau de evacuare a nămolului, situate la înalţimi mai mari de 1,5 m, se face numai de pe platformele amenajate în acest scop şi prevăzute cu balustrade.

Art. 78
În cazul decantoarelor suspensionale, recoltarea probelor de apă din zonele de limpezire ori de nămol se va face numai de personalul de specialitate al laboratorului staţiei de tratare, asistat în permanenţă de cel puţin un lucrător din personalul de exploatare a decantorului.

SUBCAPITOLUL 3: 5.3. Utilizarea reactivilor

Art. 79
Utilajele, aparatele şi instalaţiile vor fi folosite numai la parametrii tehnici pentru care au fost construite şi avizate (presiune, vid, temperatură, turaţie, încărcări, mediu etc.) fiind interzisă suprasolicitarea lor.

Art. 80
Sunt strict interzise orice modificări ale proceselor tehnologice ori ale instalaţiilor, fără avizul prealabil al conducerii persoanei juridice sau fizice şi al proiectantului de specialitate.

Art. 81
Sunt strict interzise improvizaţiile de orice natură, precum şi funcţionarea utilajelor, aparatelor şi instalaţiilor care prezintă defecţiuni sau care nu sunt prevăzute cu toate dispozitivele de protecţie, de măsură şi control cerute de procesul tehnologic.

Art. 82
După efectuarea de reparaţii la utilaje ori la instalaţii, la dispozitivele de protecţie etc., acestea vor fi imediat montate la locul lor şi verificate, chiar dacă utilajele sau instalaţiile respective nu intră imediat în funcţiune, ci sunt ţinute în rezervă.

Art.83
Este interzisă desfacerea flanşelor unei conducte înainte ca aceasta să fie complet golită; toate flanşele vor fi montate cu toate şuruburile cu care sunt prevăzute, iar garniturile vor fi de caracteristici corespunzătoare, în funcţie de presiunea şi natura fluidului pentru care sunt utilizate.

Art. 84
Este interzisă montarea pe conductele de presiune a unor robineţi sau ventile executate pentru presiuni mai mici decât presiunea de funcţionare a conductelor respective.

Art. 85
Racordarea recipienţilor care conţin substanţe toxice la aparatele de dozare etc. se va face numai prin conducte fixe, fiind interzisă folosirea furtunurilor de cauciuc, chiar dacă acestea sunt prevăzute cu brăţări de fixare sau racordare.

Art. 86
Se interzice folosirea recipienţilor care nu au fost verificaţi în limita termenelor prevăzute de organele de resort (ISCIR) pentru categoriile respective de recipienţi.

Art. 87
Pompele folosite pentru soluţii corozive sau toxice vor avea apărători speciale pentru oprirea stropilor şi vor fi verificate din punct de vedere al etanşeităţii la fiecare pornire.

Art. 88
Toţi recipienţii care conţin substanţe toxice sau corozive vor avea marcat, la loc vizibil, denumirea completă a substanţelor pe care le conţin (clorură ferică, amoniac, acid sulfuric, acid clorhidric, sodă caustică etc.)

Art. 89
(1)Toate locurile de muncă unde se lucrează cu substanţe toxice vor fi dotate cu măşti cu cartuşe filtrante specifice, care vor fi întreţinute, verificate periodic şi înlocuite înainte de expirarea termenului de întrebuinţare.
(2)La toate punctele sau locurile de muncă menţionate la punctul (1) va exista cel puţin o mască izolantă neautonomă cu aducţiune de aer, pentru intervenţii în cazurile de depăşire accidentală a concentraţiilor, peste care cartuşele filtrante nu mai sunt eficace.

Art. 90
Manipularea sulfatului de aluminiu, atunci când operaţia nu este mecanizată se va face numai cu utilizarea echipamentului individual de protecţie care să asigure protejarea lucrătorilor la contactul cu această substanţă.

Art. 91
În cazul preparării silicei active cu acid sulfuric, introducerea acidului sulfuric concentrat în vasul pentru reactivul de neutralizare se face gravitaţional sau prin pompare, numai după umplerea prealabilă a acestui vas, pe cca. 75% din volum.

Art. 92
La descărcarea bulgărilor de sulfat de aluminiu din autobasculante în bazinele de stocare, personalul va sta la distanţă de minimum 3,0 m de basculante, pentru a nu fi lovit de bulgării de sulfat.

Art. 93
Circulaţia în apropierea bazinelor de reacţie echipate cu roţi cu zbaturi sau cu paletă se va face la o distanţă stabilită prin instrucţiuni proprii care să elimine pericolul prinderii îmbrăcămintei între piesele aflate în mişcare.

Art. 94
Se interzice folosirea recipienţilor care prezintă defecţiuni, indiferent de natura acestora.

Art. 95
Îndepărtarea reziduurilor din camerele de stocare a sulfatului de aluminiu, a varului etc. se va face cu găleţi, în cazul în care nu există posibilitatea evacuării directe în reţeaua internă de canalizare.

Art. 96
Ambalajele provenite de la substanţele toxice vor fi neutralizate şi redate în folosinţă numai după curăţarea lor şi verificarea de către laborator, iar cele care nu pot fi neutralizate vor fi distruse prin ardere sau prin proceduri aprobate de organele sanitare.

SUBCAPITOLUL 4: 5.4. Filtrarea apei

SECŢIUNEA 1: 5.4.1. Filtre lente

Art. 97
Îndepărtarea corpurilor plutitoare de pe suprafaţa filtrelor se va face cu scule cu coadă lungă pentru a se evita pericolul căderii lucrătorilor în apă prin aplecarea lor peste marginea bazinelor. În acelaşi mod se va proceda şi pentru evacuarea blocurilor de gheaţă, în timpul iernii, asigurându- se o filtrare corespunzătoare.

Art. 98
În cazul în care pentru completarea periodică a stratului filtrant se folosesc linii de vagonete, se interzice lucrătorilor urcarea pe vagonete în timpul mersului sau staţionarea pe linie.

Art. 99
Ciuruirea nisipului pentru filtrare se va face cu vântul în spate, iar lucrătorii vor purta mijloace individuale de protecţie adecvate.

Art. 100
Curăţarea membranei biologice se va face după golirea completă de apă a filtrului, nisipul murdar va fi îndepărtat după caz, prin relee sau cu roabe, tărgi etc. şi depozitat în afara zonei de protecţie sanitară.

Art. 101
Dezinfectarea filtrului se va face cu o soluţie de permanganat de potasiu sau de cloramină, de către o echipă alcătuită din cel putin trei lucrători, sub supravegherea unui chimist din cadrul laboratorului.

SECŢIUNEA 2: 5.4.2. Filtre rapide

Art. 102
Conductele şi instalaţiile din staţiile de tratare se vor vopsi În culori conform STAS 185/1- 89.

Art. 103
Înlocuirea crepinelor deteriorate din drenajul filtrelor se va face prin îndepărtarea locală a nisipului filtrant cu lopata, circulaţia lucrătorilor pe nisip făcându- se pe dulapi de 25 – 30 cm lăţime, iar lucrătorii vor fi echipaţi cu mijloace individuale de protecţie adecvate.

Art. 104
(1)Curăţarea pereţilor cuvelor se va face cu perii cu coadă lungă, manipulate numai de pe platformele din jurul cuvelor, în spatele balustradelor.
(2)Se interzice coborârea în filtre sau în jgeaburile de evacuare a apelor de spălare în timpul funcţionării acestora.

Art. 105
Spălarea filtrelor se va face numai de la pupitrul de comandă.

SUBCAPITOLUL 5: 5.5. Ozonizarea apei

Art. 106
În instalaţiile de ozonizare nu vor fi repartizate să lucreze persoane care suferă de afecţiuni ale căilor respiratorii (astm, afecţiuni ale bronhiilor etc.).

Art. 107
În încăperile unde se găsesc aparatele de ozonizare şi transformatoarele de înaltă tensiune nu va avea acces decât personalul de exploatare a instalaţiilor respective.

Art. 108
Instalaţiile de ventilare vor fi menţinute în stare de funcţionare permanentă, pentru a se asigura primenirea adecvată a aerului în încăperea ozonizoarelor.

Art. 109
Legăturile la pământ ale tuturor instalaţiilor ca şi supapele de siguranţă ale ozonizoarelor vor fi verificate săptămânal.

Art. 110
Curăţarea dielectricilor şi a electrozilor se va face semestrial, după scoaterea de sub tensiune a instalaţiilor şi sub supravegherea continuă a conducătorului locului de muncă.

Art. 111
Instalaţiile de automatizare ale staţiei de ozonizare vor fi verificate lunar, de persoane autorizate.

Art. 112
În cazul în care se produc scăpări de ozon, constatate prin: apariţia unui miros caracteristic în încăperile ozonizoarelor, iritarea mucoaselor (nas, bronhii), iritarea ochilor, dureri de cap, ameţeli sau tendinţă de somn, instalaţia va fi imediat oprită, iar personalul de deservire va fi imediat evacuat din încăperile respective, fie în aer liber, fie în încăperi unde aerul nu este viciat.

Art. 113
În cazul în care scăpările de ozon sunt mai mari, provocând jenă respiratorie, pătrunderea în încăperile respective se va face numai cu mască de gaze, prevăzută cu cartuşe cu cărbune activ.

Art. 114
ReÎntoarcerea personalului evacuat la locul de muncă se va face numai după ce locul respectiv a fost verificat şi declarat lipsit de pericol de către cel însărcinat cu conducerea instalaţiei de ozonizare.

Art. 115
Pentru instalaţiile electrice de joasă şi de înaltă tensiune se vor respecta normele specifice energiei electrice.

SUBCAPITOLUL 6: 5.6. Clorizarea apei

Art. 116
(1)Înainte de cuplarea unui recipient cu clor la aparatul de dozare se va verifica dacă ventilul funcţionează normal, deschizându- l şi închizându- l de câteva ori, timp în care piuliţa oarbă din capul ventilului va fi menţinută în poziţia închis, pentru a nu se produce scăpări de clor.
(2)Ventilul nu se va forţa, în cazul în care este înţepenit, şi nici nu se va lovi cu diferite obiecte, ci se va desface cu ajutorul unei chei de mărime corespunzătoare sau prin încălzire cu apă caldă.
(3)În caz de nereuşită se interzice încercarea de deschidere a ventilelor blocate cu ajutorul lămpii de benzină, cu arzătorul aparatului de sudură sau a focului sub orice formă, recipientele defecte fiind trimise la furnizor, singurul în măsură să asigure golirea şi repararea lor în condiţii de securitate.

Art. 117
Montarea buteliilor de clor pe cântar se face în poziţie verticală, iar a containerelor în poziţie orizontală, astfel ca ventilele să fie pe verticală.

Art. 118
(1)Înainte de punerea în funcţiune a aparatului de dozare se va face în mod obligatoriu verificarea etanşeităţii acestuia (în cazul aparatelor care funcţionează sub presiune) prin badijonarea tuturor punctelor de îmbinare a pieselor componente cu vată îmbibată cu o soluţie de amoniac.
(2)În cazul în care sunt scăpări de clor constatate prin formarea unui fum alb de clorură de amoniu, se închide imediat ventilul recipientului de clor şi se remediază neetanseitatea respectivă prin strângerea piuliţei care răsuflă, schimbarea garniturii ori lipirea tubului de material plastic.

Art. 119
(1)În cazul în care se produc, în timpul funcţionării instalaţiei, scăpări de clor, personalul de exploatare va porni imediat ventilatoarele din încăperile respective, după care se va intra în încăpere, numai cu măştile de gaze, menţinându- se în funcţiune instalaţia de ventilare, în vederea remedierii avariei.
(2)La scoaterea din funcţiune a instalaţiei se va închide mai întâi ventilul de la recipientul de clor, după care se continuă funcţionarea numai cu apă, timp de cca. 10 minute pentru a se elimina în totalitate clorul din aparat.

Art. 120
În cazul unor pierderi masive de clor se va pune imediat în funcţiune instalaţia de neutralizare a clorului şi după cca. 10 minute se va pune în funcţiune şi instalaţia de ventilare; numai după aceste operaţii este permis accesul personalului de exploatare în încăperile respective, echipat cu măşti de gaze.

Art. 121
Toate mijloacele de protecţie vor fi păstrate într- o încăpere în care nu există pericolul pătrunderii clorului şi care este uşor accesibilă în caz de accident.

Art. 122
Lucrătorii care fac verificarea recipientelor cu clor vor purta în mod obligatoriu mască de gaze cu cartuş filtrant contra clorului, pe tot timpul operaţiei de verificare, aceasta avÂnd loc Întotdeauna În aer liber.

Art. 123
În cazul unor scurgeri de vapori de clor din recipientele care nu pot fi închise prin manevrarea ventilelor respective, acestea vor fi imediat evacuate din încăperile staţiei de clorizare şi introduse în bazinul care conţine soluţie neutralizantă.

Art. 124
Recipientele de clor se scot din funcţiune când presiunea clorului din interior a scăzut la 0,5 atm., înlocuindu- se cu recipiente pline; la recipientul care se înlocuieşte se va închide imediat ventilul acestuia, se va demonta racordul la aparatul de dozare şi se va înşuruba bine piuliţa oarbă la capul ventilului, după care se va pune capacul de protecţie.

Art. 125
Toate operaţiile de verificare a recipientelor de clor, de montare şi demontare a acestora, de neutralizare a eventualelor scăpări de clor, se vor efectua de către echipe alcătuite din minimum doi lucrători, echipaţi în mod obligatoriu cu mască izolantă neautonomă cu aducţiune de aer şi instruiţi pentru a putea acorda primul ajutor În caz de intoxicare cu clor.

Art. 126
Buteliile de clor se depozitează în încăperi destinate special în acest scop, în poziţie verticală, pe câte două rânduri asigurându- se împotriva răsturnării şi lăsându- se un spaţiu liber de acces pentru controlul lor. Se interzice depozitarea recipientelor cu clor În subsoluri, clorul fiind mai greu decÂt aerul.

Art. 127
Buteliile de clor vor fi descărcate din mijlocul de transport, utilizând numai procedee care să nu permită deteriorarea lor.

Art. 128
Transportul buteliilor din depozit la locul de folosire se va face cu căruciorul, iar până la cărucior transportul se va face cu braţele; se interzice târârea buteliei prin prinderea de capacul de protecţie sau de ventil ori rostogolirea acesteia.

Art. 129
Manipularea containerelor de clor se face cu instalaţie de ridicat şi transportat adecvată, fiind interzisă rostogolirea acestora.

Art. 130
Depozitarea containerelor se face în poziţie orizontală, pe suporţi fixaţi în pardoseala încăperii folosită ca depozit.

Art. 131
Se interzice depozitarea recipientelor cu clor în aer liber, sub acţiunea directă a razelor solare ori aşezarea lor lângă sobe, calorifere sau alte surse de căldură, astfel încât temperatura acestora să nu depăsească 40oC.

Art. 132
În staţiile de clorizare se vor folosi în mod obligatoriu toate aparatele de măsură, control şi de siguranţă stabilite de proiectant pe baza instrucţiunilor ISCIR şi ale Institutului Naţional de Metrologie, aparate care vor fi verificate conform normativelor în vigoare.

Art. 133
Personalul cu atribuţii de conducere, din staţiile de clorizare va elabora instrucţiuni pentru acordarea primului ajutor în cazul intoxicaţiilor cu clor şi va aduce la cunoştinţa lucrătorilor aceste instrucţiuni.

Art. 134
Se interzice lucrătorilor accesul în zonele cu acumulări de clor, zone care vor fi îngrădite şi marcate cu indicatoare corespunzătoare standardelor în vigoare.

Art. 135
(1)Neutralizarea gazelor de clor se va face prin stropirea încăperii cu o soluţie de hidroxid de sodiu, în concentraţie de 10% şi se va asigura o bună ventilaţie. În cazuri excepţionale când ventilul nu va putea fi închis, butelia se va introduce în groapa de var stins.
(2)Spaţiul de depozitare a clorului va fi dotat cu substanţe neutralizante.

Art. 136
Ventilele blocate din cauza coroziunii produse de clor se vor pune în funcţiune prin încălzire cu apă caldă. În caz de nereuşită (defect mecanic) se va înlocui butelia defectă cu alta în stare bună.

Art. 137
Se interzice consumarea întregului conţinut al buteliilor de clor, deoarece în butelie trebuie să existe în mod permanent o presiune remanentă.

Art. 138
La numirea personalului de exploatare al staţie de clorizare se va efectua acestuia un control medical general şi radioscopia pulmonară, avizul medicului avÂnd caracter obligatoriu.

Art. 139
(1)La exploatarea instalaţiilor de clorizare cu clorură de var se interzice aruncarea substanţei chimice în stare uscată prin lopătare pentru a se evita formarea prafului.
(2)Lucrătorii vor utiliza echipament individual de protecţie contra contactului cu clorura de var.

CAPITOLUL 6: Înmagazinarea apei

SUBCAPITOLUL 1: 6.1. Rezervoare subterane ( îngropate şi semiîngropate)

Art. 140
Se interzice coborârea în cuvă pentru măsurarea nivelului apei, operaţia făcându- se numai cu ajutorul aparatelor de măsură din camera vanelor sau din afara rezervorului.

Art. 141
(1)Coborârea în rezervor pentru revizii şi reparaţii se va face numai după golirea completă de apă a cuvei, de către echipe formate din minimum doi lucrători, echipaţi cu cizme de cauciuc până la şold, lanterne sau lămpi portative.
(2)În cazul în care în rezervor are loc, în mod obişnuit şi dezinfecţia cu clor, se va face o aerisire de minimum 12 ore, înainte de pătrunderea în rezervor a lucrătorilor pentru a preîntâmpina intoxicarea cu clor a personalului, ce urmează să execute lucrări de reparaţii, intreţinere sau spălare.
(3)La vanele de admisie a apei în cuvă, după închiderea completă a vanelor se vor pune tăbliţe avertizoare cu textul “NU DESCHIDE – SE LUCREAZĂ ÎN REZERVOR”, iar în cazurile în care vanele de pe admisie sunt acţionate electric, sistemul de comandă va fi scos de sub tensiune.

Art. 142
Efectuarea lucrărilor interioare de reparaţii şi întreţinere curentă (tencuieli căzute, trepte slăbite, betoane sparte etc.) se va face numai de pe schele rezistente, fiind interzise improvizaţiile.

Art. 143
Spălarea interioară a pereţilor, a stâlpilor şi a radierului se va face cu furtunuri racordate la gurile de apă din exterior, folosindu- se mături şi perii cu coadă lungă, astfel încât toate suprafeţele să poată fi curăţate fără a se recuge la scări sau la eşafodaje.

Art. 144
Îndepărtarea materialelor rezultate în urma curăţării rezervoarelor (nămol, nisip, moloz etc.) se va face cu tărgi sau găleţi, până la punctul de acces în rezervor, de unde vor fi evacuate cu găleţile.

Art. 145
Dezinfecţia periodică a rezervoarelor de apă potabilă se va efectua numai de echipe special pregătite în acest scop, personalul de exploatare al rezervoarelor asigurând manevrele necesare pentru golirea şi umplerea succesivă a compartimentelor supuse dezinfectării.

Art. 146
(1)În cazul în care, în cadrul rezervoarelor de apă potabilă funcţionează şi staţia de clorizare, personalul însărcinat cu exploatarea rezervoarelor nu are acces la staţia de clorizare.
(2)Staţia de clorizare va fi exploatată numai de personal special instruit în acest scop.

Art. 147
Prelevarea de probe de apă pentru analiză se face numai de personalul laboratorului agentului economic personalul de exploatare a rezervoarelor însoţind în mod obligatoriu laboranţii respectivi, de la intrare şi până la ieşirea din incinta rezervoarelor.

Art. 148
Se va verifica periodic stabilitatea scărilor fixate în pereţii construcţiilor.

Art. 149
Capacele ridicate din locurile de acces în cămine, rezervoare, vor fi semnalizate în timpul zilei cu pancarte de atenţie (stopuri) şi în timpul nopţii cu becuri de culoare roşie sau cu felinare aprinse, cu sticlă roşie, pe lângă pancartele din timpul zilei.

SUBCAPITOLUL 2: 6.2. Castele de apă

Art. 150
Urcarea până la cuva castelului se va face pe scări, verificându- se în permanenţă starea scărilor de acces, iluminarea corespunzătoare a casei scărilor şi folosindu- se mâna curentă.

Art. 151
(1)În cazul în care castelul este prevăzut cu instalaţii cu paratrăsnet ori de semnalizare nocturnă, verificarea acestora se va face numai de echipe specializate în lucrul la înălţime şi dotate în mod corespunzător.
(2)Personalul de exploatare a castelului nu va participa la revizuirea izolaţiei termice a cuvei ori a conductelor, precum şi a infrastructurii care susţine cuva, aceste operaţii efectuându- se de către formaţii de lucru specializate.

CAPITOLUL 7: Pomparea apei

Art. 152
Înainte de începerea lucrului la agregatele de pompare, se va face o verificare tehnică a protectorilor şi dispozitivelor de protecţie, fiind interzis lucrul atunci când acestea sunt defecte sau lipsesc.

Art. 153
Ungerea pieselor aflate în mişcare se va face numai după oprirea agregatelor respective.

Art. 154
Se interzice depozitarea de materiale, scule, piese etc. În jurul grupurilor de pompare, al tablourilor electrice etc., aceasta putând stânjeni circulaţia personalului de exploatare sau operaţiile de control, demontare – remontare, revizie etc.

Art. 155
Manipularea agregatelor de pompare se va face numai cu instalaţii de ridicat adecvate, în raport cu greutatea pieselor care trebuie deplasate (monoşine, grinzi suspendate, pod rulant, trepied etc.), fiind interzis accesul în raza de acţiune a instalaţiei de ridicat.

Art. 156
Personalul de exploatare care lucrează în sala pompelor va avea părul strâns în bonetă şi echipamentul de lucru strâns pe corp.

Art. 157
Se interzice orice intervenţie la agregate atunci când se află în stare de funcţionare.

Art. 158
Orice manevră în instalaţiile electrice de joasă sau de înaltă tensiune se va face numai de personal calificat în meseria de electrician, de către cel puţin doi electricieni, din care unul va supraveghea, iar celălalt va executa operaţia şi numai pe baza foii de manevră, aprobată de şeful staţiei de pompare.

Art. 159
La efectuarea lucrărilor de reparaţii, revizii planificate etc. la agregatele de pompare, se va opri agregatul şi se va întrerupe tensiunea de alimentare; la automatul de cuplare se va pune o tăbliţă avertizoare cu textul “NU CUPLAŢI, SE LUCREAZĂ”.

Art. 160
În staţiile de pompare este interzisă depozitarea uleiurilor şi a materialelor combustibile sau inflamabile.

CAPITOLUL 8: Distribuţia apei

SUBCAPITOLUL 1: 8.1. Artere şi conducte de serviciu

Art. 161
Tasările sau prăbuşirile de pavaj constatate că s- au produs în lungul traseului conductelor vor fi semnalizate optic, atât ziua cât şi noaptea, până la luarea măsurilor de remediere a avariilor sau de readucere a pavajului la nivelul iniţial.

Art. 162
(1)Citirea debitmetrelor şi manometrelor montate în lungul arterelor principale, înlocuirea diagramelor, ungerea mecanismelor etc. se vor face prin coborârea în căminele sau camerele respective, folosindu- se scările fixate în pereţi.
(2)Se interzice citirea de la suprafaţa terenului prin aplecarea personalului deasupra golului de acces practicat în planşeul construcţiei.

Art. 163
Manevrarea vanelor, a gurilor de apă etc. se va face numai cu chei speciale sau cu roţi de manevră de mărime corespunzătoare, fiind interzisă folosirea uneltelor improvizate sau prelungirea braţelor de pârghie ale cheilor cu bucăţi de ţeavă.

Art. 164
(1)Depistarea, cu aparatură specifică, a neetanşeităţilor care produc pierderi de apă se va face luând măsurile necesare pentru evitarea accidentelor cu punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice şi având în vedere că în majoritatea cazurilor cercetările se referă la conducte montate sub partea carosabilă a străzilor.
(2)În cazul în care cercetările se fac în timpul nopţii, când zgomotele produse de circulaţia vehiculelor sunt mai reduse se vor lua măsuri de semnalizare optică a echipelor de lucru.

Art. 165
Verificarea conductelor – suspendate pe poduri, pasarele sau viaducte – se face numai de pe schele rezistente, lucrătorii fiind echipaţi cu centuri de siguranţă, ancorate de puncte fixe, rezistente şi cu căşti de protecţie.

Art. 166
Ridicarea capacelor de la căminele de vane, de branşament etc. se va face numai cu târnăcopul, cu cheia de vane sau cârlige speciale, fiind interzisă ridicarea cu mâna; poziţia picioarelor va fi astfel încât să se evite căderea accidentală a capacului peste picioare.

Art. 167
Săpăturile vor fi astfel executate încât să fie prevenită prăbuşirea pereţilor, iar consolidarea acestora, acolo unde este cazul se va efectua potrivit naturii terenului şi procedeului de săpare folosit.

Art. 168
La adâncimi de tranşee mai mari de 1,50 m se va face în mod obligatoriu sprijinirea malurilor.

Art. 169
La coborârea sau urcarea din şanţ nu este permisă utilizarea şpraiţurilor, ci numai a scărilor.

Art. 170
Traversarea şanţurilor se face numai pe podeţe prevăzute cu balustrade.

Art. 171
Apa din tranşee, provenită din infiltraţii, de la avarii sau din ploi va fi evacuată înainte de începerea lucrului.

Art. 172
Dacă la executarea săpăturilor se detectează gaze sau alte substanţe periculoase, şeful echipei va evacua lucrătorii înştiinţând conducerea persoanei juridice sau după caz, utilizatorul care, pentru continuarea lucrului, va lua măsurile necesare de eliminare a cauzelor ce ar putea duce la accidente de muncă.

Art. 173
Săpăturile, în apropierea cărora se circulă, vor fi îngrădite, semnalizate optic şi amenajate cu mijloace de protecţie adecvate pentru prevenirea căderii mijloacelor de transport sau a persoanelor. În timpul nopţii vor fi marcate cu inscripţii luminoase sau lămpi avertizoare.

Art. 174
Dacă adâncimea săpăturilor este mai mare de 1 m acestea vor fi împrejmuite şi vor fi prevăzute cu numărul necesar de scări, care să permită evacuarea rapidă a executanţilor în caz de pericol.

Art. 175
Pământul rezultat din săpătură va fi aşezat în partea opusă celei în care vor fi depozitate materialele, la minimum 0,50 m de marginea şanţului.

Art. 176
Pentru a se asigura îndepărtarea apei provenită din ploi, se va menţine liberă rigola străzii şi gurile de scurgere, amenajându- se în funcţie de caz, şanţuri speciale spre exteriorul zonei în care se lucrează.

Art. 177
Atât ziua cât şi în timpul nopţii, zona săpăturii va fi împrejmuită şi marcată cu panouri de semnalizare, lămpi electrice etc.

Art. 178
(1)În cazul în care operaţia de săpare se efectuează sub o linie de tramvai sau de troleibuz, se va asigura prezenţa unui delegat al unităţii de transport pe toată durata lucrării, luându- se măsuri, dacă este cazul, pentru consolidarea liniei în zona afectată de lucrare.
(2)Circulaţia va fi dirijată de un lucrător, cu ajutorul unui semnalizator stop, iar în timpul trecerii tramvaiului sau troleibuzului, lucrătorii vor ieşi din tranşee, îndepărtându- se de vehiculul în trecere.

Art. 179
Sunt interzise lovirea, tăierea sau deteriorarea instalaţiilor electrice, telefonice, de gaze naturale, de canalizare, de termoficare etc., care s- ar întâlni cu ocazia efectuării lucrărilor; la întâlnirea unor asemenea instalaţii lucrările vor fi întrerupte, fiind continuate numai în prezenţa delegatului unităţii care are în exploatare instalaţia respectivă.

Art. 180
Dezinfectarea porţiunilor din reţea după remedierea defecţiunilor se va face numai de echipe special instruite în acest scop.

SUBCAPITOLUL 2: 8.2. Construcţii – anexe

Art. 181
În galeriile vizitabile se va pătrunde numai după ce se verifică dacă sunt bine ventilate şi sunt luminate în mod corespunzător.

Art. 182
Se interzice fumatul În galerii, În timpul lucrului.

Art. 183
Se interzice atingerea celorlalte instalaţii din galerie; personalul de exploatare a reţelei de distribuţie va efectua lucrări numai la conductele de alimentare cu apă.

Art. 184
Se interzice folosirea celorlalte instalaţii din galerie pentru depozitarea sau sprijinirea sculelor, uneltelor, materialelor de întreţinere etc.

Art. 185
(1)În cazul în care se observă că unele instalaţii din galerie prezintă anumite defecţiuni, personalul de exploatare a reţelei de distribuţie va sesiza imediat unităţile care exploatează celelalte categorii de instalaţii.
(2)Se interzice personalului de exploatare a reţelei de distribuţie să intervină la instalaţiile respective.

Art. 186
În cazul în care accesul la galerie se face dintr- o zonă carosabilă se vor lua măsuri de protejare a golului de acces cu o semnalizare corespunzătoare pentru a evita accidentarea, atât a personalului din galerie,cât şi a pietonilor.

Art. 187
La fântânile ornamentale care funcţionează cu recircularea apei, se vor respecta articolele din prezentele norme referitoare la staţiile de pompare.

CAPITOLUL 9: Verificarea calităţii apei (activităţi de laborator)

Art. 188
În laboratoarele organizate în cadrul sistemelor de alimentare cu apă nu are acces decât personalul de specialitate care lucrează efectiv în laboratorul respectiv.

Art. 189
(1)Recoltarea probelor de apă din instalaţii (decantoare, filtre, rezervoare etc.) se va face numai de către personalul laboratorului şi numai din locuri special stabilite şi amenajate la fiecare instalaţie.
(2)Deplasarea la locul de recoltare se va face numai pe căile normale de acces, fiind interzise escaladările de parapete ori împrejmuiri, trecerea peste şanţuri etc.

Art. 190
La recoltarea probelor, personalul de laborator va purta echipamentul de protecţie impus de normativul cadru şi va fi asistat de personalul de exploatare al instalaţiei de unde se recoltează probele respective.

Art. 191
Se interzice recoltarea probelor de apă din bazine sau canale deschise pe timp de furtună sau de ploaie cu descărcări electrice.

Art. 192
La transportul, manipularea şi utilizarea reactivilor, precum şi a celorlalte substanţe chimice utilizate în laboratoare, se vor respecta normele specifice de securitate a muncii prezentate la Anexa 1, poziţiile 13, 17 şi 18.

Art. 193
(1)Persoanele cu atribuţii de conducere la nivelul laboratorului vor răspunde de calitatea apei furnizate consumatorilor, având obligaţia de a informa pe şeful staţiei şi pe conducătorul persoanei juridice de existenţa oricăror disfuncţionalităţi, care pot afecta calitatea apei, pe toate treptele de tratare a acesteia.
(2)Şeful staţiei şi conducătorul persoanei juridice vor consulta factorii de decizie din localitatea respectivă în vederea adoptării unor măsuri corespunzătoare pentru asigurarea calităţii apei (mărirea dozelor de coagulant şi clor, întreruperea alimentării cu apă etc.).

Art. 194
Laboratoarele din cadrul sistemelor de alimentare cu apă trebuie să compare periodic rezultatele analizelor proprii cu cele ale organelor Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Mediului, pentru a se asigura de acurateţea parametrilor obţinuţi.

CAPITOLUL 10: Prevederi de proiectare

Art. 195
La elaborarea documentaţiilor în domeniul alimentării cu apă, proiectanţii vor aplica prevederile Normelor generale de protecţie a muncii, normelor specifice de securitate a muncii pentru alimentări cu apă a localităţilor şi pentru nevoi tehnologice (captare, transport şi distribuţie) precum şi a standardelor de protecţie şi securitate a muncii.

Art. 196
În cadrul proiectelor se vor prevedea măsurile tehnice şi organizatorice care să asigure desfăşurarea tuturor lucrărilor în condiţii de securitate.

Art. 197
Prevederile din cadrul acestui capitol constituie minimum de cerinţe de proiectare pentru desfăşurarea activităţilor din domeniul alimentărilor cu apă, în condiţii de securitate şi nu exclud prevederea oricăror altor soluţii la îndemâna celor ce concep şi proiectează aceste activităţi, în vederea îmbunătăţirii nivelului de securitate.

Art. 198
Spaţiile închise (camera vanelor rezervoare, galerii de conducte subsoluri) vor fi prevăzute cu ventilatoare pentru aerare.

Art. 199
Bazinele deschise unde există pericol de cădere (decantoare, filtre lente, filtre rapide, captări de suprafaţă) vor fi împrejmuite cu balustrade de protecţie.

Art. 200
Pentru traversarea canalelor deschise se vor prevedea podeţe de trecere.

Art. 201
Podeţele orizontale sau înclinate situate la înălţimi mai mari de 0,7 m faţă de sol sau nivelul imediat inferior, unde există pericol de cădere laterală, vor fi prevăzute cu balustrade înalte de 1,00 m.

Art. 202
Pentru manevrarea (sau înlocuirea) unor utilaje fără pericol de accidentare se vor prevedea instalaţii de ridicat şi transportat adecvate.

Art. 203
Pentru coborârea în cămine, rezervoare, decantoare se vor prevedea scări de acces (după caz) cu mână curentă.

Art. 204
Zonele în care lucrările de exploatare se efectuează şi noaptea vor fi prevăzute cu iluminat corespunzător.

Art. 205
La proiectarea activităţilor de alimentări cu apă se vor prevedea soluţii tehnice, astfel încât să se asigure indicatorii de calitate ai apei potabile. În acet scop se vor respecta următoarele prevederi:
a)se vor prevedea zonele de protecţie sanitară, pentru sursele subterane şi pentru cele de suprafaţă (în zona captării) precum şi pentru celelalte construcţii şi instalaţii ale sistemului de alimentare cu apă potabilă;
b)se vor prevedea – pentru aducţiuni şi reţele de distribuţie – numai conducte care să nu afecteze calitatea apei;
c)materialele şi soluţiile care se utilizează pentru etanşarea sau protecţia anticorozivă a bazinelor (rezervoare, castele de apă, decantoare etc.) şi conductelor vor fi atestate de organele sanitare pentru a nu afecta calitatea apei potabile;
d)se vor prevedea prin proiectare, spaţii şi dotări adecvate pentru laboratoarele care urmăresc şi controlează calitatea apei potabile.
-****-
Anexa nr. 1: Lista normelor specifice de securitate a muncii conexe şi/sau complementare

1.Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrări geotehnice de excavaţii, fundaţii, terasamente, nivelări şi consolidări de teren.
2.Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrări de izolaţii termice, hidrofuge şi protecţii anticorozive.
3.Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrări de instalaţii tehnico – sanitare şi de încălzire.
4.Norme specifice de securitate a muncii pentru construcţii hidrotehnice, portuare şi canale navigabile.
5.Norme specifice de securitate a muncii pentru excavaţii şi construcţii subterane.
6.Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea lămpilor electrice, tuburilor cinescop şi a corpurilor de iluminat.
7.Norme specifice de securitate a muncii pentru producerea energiei electrice.
8.Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice.
9.Norme specifice de securitate a muncii pentru evacuarea apelor uzate rezultate de la populaţie şi din procesele tehnologice.
10.Norme specifice de securitate a muncii pentru exploatarea, gospodărirea apelor, întreţinerea lucrărilor şi a cursurilor de apă, cadastrul apelor şi a folosinţelor legate de ape şi apărarea împotriva inundaţiilor.
11.Norme specifice de securitate a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare şi cu mijloace mecanizate şi depozitarea materialelor.
12.Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălţime.
13.Norme specifice de securitate a muncii pentru laboratoare de analize fizico – chimice şi mecanice.
14.Norme specifice de securitate a muncii pentru sudarea şi tăierea metalelor.
15.Norme specifice de securitate a muncii pentru prospecţiuni şi explorări geologice.
16.Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul prin conducte al gazelor naturale.
17.Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea şi transportul produselor anorganice.
18.Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea şi transportul produselor organice (exclusiv petrochimice).
Până la apariţia normelor prezentate în anexă, rămân valabile actualele norme departamentale existente în domeniu.

Anexa nr. 2: Lista standardelor conexe de securitate şi protecţie a muncii *)

STAS 12894 – 90
Principii ergonomice generale de concepere a sistemelor de muncă.
STAS 12604 – 87
Protecţia împotriva electrocutărilor. Prescripţii generale.
STAS 12604 – 90
Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare.
STAS 9954/1 – 74
Instalaţii şi echipamente electrice în zone cu pericol de explozie şi datorate gazelor şi lichidelor inflamabile. Prescripţii de proiectare şi montare.
STAS 8138 – 83
Echipament electric pentru maşini industriale. Condiţii tehnice generale.
STAS 6646/2 – 88
Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul În industrie.
STAS CEI 598 – 2 – 22 1992.01.01
Corpuri de iluminat. Partea 2. Condiţii tehnice speciale Secţiunea 22. Corpuri de iluminat de siguranţă
STAS 297/1 – 88
Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale.
STAS 297/2 – 89
Indicatoare de securitate. Reprezentări.
STAS 11358 – 80
Maşini şi utilaje. Mijloace de protecţie faţă de pericole mecanice.
STAS 6877/1 – 86
Echipamente electrice pentru atmosfere potenţial explozive. Prescripţii generale.
STAS 6877/8 – 88
Echipamente electrice pentru atmosfere potenţial explozive. Sisteme electrice cu siguranţă intrinsecă.
STAS 9153 – 90
Culorile indicatoarelor luminoase de semnalizare, ale butoanelor de comandă şi ale butoanelor de comandă luminoase.
STAS 10627 – 76
Ventilatoare. Principii de securitate.
STAS 10898 – 85
Alimentări cu apă. Terminologie.

Anexa nr. 3: Ghid de terminologie

1.Noţiuni din domeniul securităţii muncii
1.1.Avarie: eveniment survenit în utilizarea mijloacelor de producţie, caracterizat prin defectarea şi deteriorarea acestora.
1.2.Defectare: încetarea aptitudinii unei maşini, instalaţii, utilaje etc., de a- şi îndeplini funcţia specificată.
1.3.Dispozitiv de protecţie: dispozitiv care reduce sau elimină riscul, singur sau în asociere cu un protector.
1.4.Echipament individual de lucru: totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte şi de accesorii, cu care este dotat salariatul în procesul de muncă, în scopul prevenirii uzurii premature sau murdăririi excesive a obiectelor personale.
1.5.Echipament individual de protecţie: totalitatea mijloacelor individuale de protecţie cu care este dotat executantul în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă, în vederea asigurării protecţiei sale împotriva pericolelor la care este expus.
1.6.Echipament tehnic: orice maşină, aparat, dispozitiv, mecanism, unealtă sau instalaţie etc. utilizată în timpul muncii.
1.7.Factor de risc: Factor propriu elementelor componente ale sistemului de muncă – executant – sarcina de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă – şi care, în condiţiile unei situaţii periculoase, determină probabilitatea sau gravitatea producerii unei leziuni sau afectări a sănătăţii.
1.8.Indicator de securitate: mijloc de informare standardizat care, prin combinarea unei forme geometrice cu o culoare de securitate şi cu un simbol, furnizează o informaţie referitoare la securitatea muncii.
1.9.Instructaj de securitate a muncii: Modalitate de instruire în domeniul securităţii muncii care se desfăsoară la nivelul unităţilor şi are ca scop însuşirea de către salariaţi a cunoştinţelor şi formarea deprinderilor impuse de securitatea muncii, specifice activităţii pe care o realizează sau urmează a o realiza.
1.10.Instrucţiuni proprii de securitate a muncii: componente ale sistemului de reglementări în domeniul securităţii muncii, ale căror prevederi sunt valabile numai pentru activităţile desfăşurate în cadrul unei unităţi; elaborarea lor, de către unităţi (prin efort propriu sau colaborare cu institute de specialitate), este obligatorie atunci când normele generale şi specifice de securitate a muncii nu acoperă totalitatea activităţilor desfăşurate în unitate, sau, voluntară, atunci când patronul consideră necesar pentru îmbunătăţirea securităţii muncii, detalierea şi completarea normelor cu unele prevederi specifice unităţii.
1.11.Instrucţiuni de utilizare: instrucţiuni a căror elaborare este obligatorie pentru orice produs, constituind parte integrantă a documentaţiei pentru certificarea produsului şi prin care, producătorul, trebuie să prezinte toate informaţiile necesare utilizării produsului în conformitate cu scopul pentru care a fost creat şi asigurării securităţii muncii.
1.12Mijloc individual de protecţie: mijloc de protecţie (protector) destinat pentru protecţia unui singur executant şi care se aplică asupra acestuia.
1.13Nocivitate: proprietatea unei noxe de a produce efect dăunător asupra organismului.
1.14Noxă (sinonim: factor nociv): agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune dăunătoare asupra organismului, în mediul luat În considerare.
1.15Pericol:
a)Sursa unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii.
Notă:În domeniul securităţii muncii termenul este utilizat în asociere cu alţi termeni definind originea sau natura presupusă a posibilei leziuni sau afectări a sănătăţii: pericol de electrocutare, pericol de strivire, pericol de tăiere, pericol de intoxicare etc.
b)Proprietatea inerentă a unei substanţe, agent, surse de energie sau situaţie cu potenţial de a cauza evenimente nedorite (accidente de muncă sau boli profesionale).
1.16Persoană autorizată: o persoană competentă, împuternicită în scris (de către organe de specialitate abilitate şi/sau de către patron) să îndeplinească anumite activităţi.
1.17Persoană competentă: o persoană care posedă cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru a realiza corect anumite activităţi.
1.18Prevenire: ansamblul procedeelor şi măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea pericolelor sau reducerea riscurilor.
1.19Prevenire intrinsecă: prevenire realizată în stadiul de concepţie/proiectare, care constă în:
– evitarea sau reducerea pericolelor, atât cât este posibil, prin alegerea corespunzătoare a unor caracteristici de concepţie;
– limitarea expunerii persoanelor la pericolele care nu au putut fi evitate sau limitate suficient prin reducerea necesităţii de intervenţie a executantului în zonele periculoase.
1.20Protecţie: ansamblul de măsuri care constau în utilizarea unor mijloace specifice, denumite mijloace de protecţie, cu scopul protejării executanţilor faţă de pericolele care nu au fost suficient evitate sau limitate prin prevenire intrinsecă.
1.21Proces de muncă: succesiunea în timp şi spaţiu a acţiunilor conjugate ale executantului şi mijloacelor de producţie în sistemul de muncă.
1.22Risc:probabilitatea asociată cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într- o situaţie periculoasă.
1.23.Risc profesional: risc în procesul de muncă.
1.24Situaţie periculoasă: orice situaţie în care o persoană este expusă unuia sau mai multor pericole.
1.25Substanţă periculoasă: o substanţă care, în virtutea proprietăţilor sale chimice sau fizico – chimice poate constitui un pericol.
1.26Zonă periculoasă: orice zonă în care există sau poate apărea un pericol.
1.27Zonă periculoasă a unui echipament tehnic: orice zonă situată în interiorul sau în jurul echipamentului tehnic în care o persoană este expusă riscului de leziune sau afectare a sănătăţii.
Notă: Pericolul care generează riscul înfăţişat în această definiţie:
– poate fi permanent prezent pe durata funcţionării prevăzute a echipamentului tehnic (deplasarea elementelor mobile periculoase, degajare de substanţe periculoase, arc electric în timpul fazei de sudură etc.) sau
– poate apărea neaşteptat (pornire neintenţionată / neprevăzută etc.)
1.28Lucru la înălţime: activitate desfăşurată la minimum 2 m, măsuraţi de la tălpile picioarelor lucrătorului până la baza de referinţă naturală (solul) sau orice altă bază de referinţă artificială, baze faţă de care nu există pericolul căderii

Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 11 din data de 18 ianuarie 1996