Protectia Muncii | SmartFox.ro

NSSM 54 – Norme de securitatea muncii pentru radiocomunicaţii

Preambul

Sistemul naţional de norme privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă este compus din:
– Normele generale de protectia muncii ,care cuprind prevederi de securitate şi medicină a muncii general valabile pentru orice activitate;
-Normele specifice de securitatea muncii, care cuprind prevederi de securitate a muncii valabile pentru anumite activităţi sau grupe de activităţi caracterizate prin riscuri similare.

Prevederile acestor norme se aplică cumulativ, indiferent de forma de proprietate sau modul de organizare a activităţilor reglementate.

Normele specifice de securitatea muncii sunt reglementări cu aplicabilitate naţională, cuprinzând prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea diferitelor activităţi în condiţii de securitate. Respectarea acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau fizice de răspunderea ce le revine pentru asigurarea şi a altor măsuri, corespunzătoare condiţiilor concrete în care se desfăşoară activităţile respective, prin instrucţiuni proprii.

Întrucât sistemul naţional al normelor specifice este structurat pe activităţi, persoanele juridice sau fizice vor selecţiona şi aplica cumulativ normele specifice corespunzătoare, atât activităţii de bază, cât şi celor conexe sau complementare.

Structura fiecărei norme specifice are la bază abordarea sistemică a aspectelor de securitate a muncii – practicată în cadrul Normelor generale – pentru orice proces de muncă. Conform acestei abordări, procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din următoarele elemente ce interacţionează :
Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă.
Sarcina de muncă: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de muncă.
Mijloacele de producţie: totalitatea mijloacelor de muncă (instalaţii, utilaje, maşini, aparate, dispozitive, unelte etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se utilizează în procesul de muncă.
Mediul de muncă: ansamblul condiţiilor fizice,chimice, biologice şi psihosociale în care unul sau mai mulţi executanţi îşi realizează sarcina de muncă.

Reglementarea măsurilor de securitate a muncii în cadrul normelor specifice, vizând, global desfăşurarea uneia sau mai multor activităţi în condiţii de securitate, se realizează prin tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la nivelul fiecărui element al sistemului : executant – sarcină de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă, propriu proceselor de muncă din cadrul activităţii care face obiect de reglementare.

Prevederile sistemului naţional de reglementări normative pentru asigurarea securităţii muncii constituie, alături de celelalte reglementări juridice referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă , baza pentru:
– activitatea de concepere şi proiectare a echipamen-telor tehnice şi a tehnologiilor;
– autorizarea funcţionării unităţilor;
– instruirea salariaţilor în domeniul securităţii muncii;
– cercetarea accidentelor de muncă, stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor.

În contextul general prezentat , normele specifice de securitate a muncii pentru radiocomunicaţii au fost elaborate ţinând cont de pericolele specifice existente în cadrul acestor activităţi astfel încât, pentru fiecare pericol să existe cel puţin o măsură adecvată, la nivelul fiecărui element component al sistemului de muncă.

Structura acestor norme a urmărit includerea activităţilor şi lucrărilor desfăşurate în radiocomunicaţii. Astfel, normele sunt structurate pe capitole şi subcapitole distincte, urmărind abordarea problematicii de asigurare a securităţii muncii specifice tipurilor de lucrări executate, prin prevederea măsurilor de protecţie adecvate în raport cu pericolele existente.

Pentru a veni în sprijinul activităţii de concepere şi proiectare a echipamentelor de radiocomunicaţii, normele prezintă un capitol cu măsuri de securitate a muncii necesar a fi asigurate din faza de concepere şi proiectare pentru respectarea cerinţelor minime de securitate.

Pentru asigurarea tuturor cerinţelor de securitate a muncii, pe lângă prezentele norme se vor respecta, după caz şi prevederile altor reglementări de securitate a muncii care corespund activităţilor şi echipamentelor de radiocomu-nicaţii şi care sunt indicate orientativ în anexele 1 şi 2. De asemenea, în textul prezentelor norme se fac trimiteri la alte norme care reglementează activitatea respectivă; pentru a evita suprapunerile de conţinut, prevederile respectivelor norme se aplică cumulativ cu prevederile prezentelor norme.

1.Prevederi generale

Conţinut

Art.1
Normele specifice de securitate a muncii pentru radiocomunicaţii cuprind măsuri de prevenire a accidentării şi îmbolnăvirii profesionale, luând în considerare pericolele specifice acestor activităţi şi cerinţele desfăşurării proceselor de muncă în condiţii de securitate.

Domeniul de aplicare

Art.2
(1)Prezentele norme specifice de securitate a muncii se aplică activităţilor de instalare, exploatare şi întreţinere a reţelelor radio – radiorelee, radiodifuziune, televiziune – indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social.
(2)Prezentele norme sunt valabile şi pentru staţiile de sol pentru comunicaţii prin satelit precum şi pentru radiocomunicaţiile mobile.

Conexiuni cu alte acte normative

Art.3
Normele specifice de securitate a muncii pentru radiocomunicaţii se aplică cumulativ cu Normele generale de protecţie a muncii.

Art.4
Pentru activităţile nespecifice, conexe sau complementare, desfăşurate la nivelul persoanelor juridice, se vor aplica normele specifice de securitate a muncii corespunzătoare respectivelor activităţi*.

Art.5
(1)Pentru instalaţiile mecanice sub presiune şi de ridicat se vor respecta Normativele ISCIR în vigoare.
(2)Pentru instalaţiile precizate la alineatul 1, ale căror elemente de automatizare se realizează de către unităţile de radiocomunicaţii, se vor elabora instrucţiuni proprii şi se vor numi prin decizia conducerii, persoanele şi comisiile însărcinate cu autorizarea şi verificarea periodică a acestor instalaţii.

Art.6
În cazul în care, în procesele de muncă apar activităţi, operaţii sau echipamente tehnice noi, pentru care nu există reglementări în normele specifice de securitate a muncii, conducerea va elabora instrucţiuni proprii de securitate a muncii, care vor fi afişate la locurile de muncă, în vederea cunoaşterii şi aplicării lor.
———————–
*Notă: În Anexa 1 se prezintă orientativ lista normelor specifice de securitate a muncii, care, după caz, pot fi aplicate pentru activităţile nespecifice, conexe sau complementare activităţilor de radiocomunicaţii, în vederea asigurării condiţiilor de securitate a muncii.

Art.7
Activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor se va organiza şi desfăşura potrivit prevederilor normelor PSI în vigoare.

Revizuirea prezentelor norme

Art.8
Prezentele norme specifice de securitate a muncii se revizuie periodic şi se modifică ori de câte ori este necesar, ca urmare a modificărilor de natură legislativă survenite la nivel naţional, a schimbărilor intervenite în tehnologiile aplicate sau la nivelul metodelor de lucru care impun reglementări din punctul de vedere al securităţii muncii.

2.Prevederi comune tuturor activităţilor

2.1.Încadrarea şi repartizarea lucrătorilor

Art.9
Lucrătorii vor fi încadraţi şi repartizaţi la posturile de lucru numai după efectuarea examenelor medicale obligatorii prevăzute de reglementările în vigoare ale Ministerului Sănătăţii.

Art.10
În funcţie de specificul activităţii şi condiţiile concrete de muncă, examenul medical se va realiza periodic, în conformitate cu respectarea reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi ori de câte ori lucrătorii acuză simptome posibil a fi determinate de exercitarea activităţii.

Art.11
(1)În cazul transferului la locuri de muncă sau activităţi cu condiţi diferite de solicitare decât cele anterioare, este obligatorie examinarea medicală pentru a se stabili dacă starea sănătăţii permite lucrul în noile condiţii.
(2)Se interzice schimbarea locului de muncă fără avizul medical favorabil.

Art.12
Pentru protecţia sănătăţii lucrătorilor, conducerea persoanelor juridice va asigura aplicarea tuturor măsurilor stabilite de personalul medical ca urmare a controalelor medicale efectuate (schimbarea locului de muncă, reducerea temporară a eforturilor fizice sau psihice etc.) .

Art.13
Toate procesele de muncă vor fi supravegheate şi conduse de către persoane care au pregătirea profesională corespunzătoare, au fost instruite şi numite în acest scop.

Art.14
La locurile de muncă ce implică expuneri la vibraţii sau temperaturi ridicate, se interzice repartizarea femeilor gravide.

Art.15
La locurile de muncă şi instalaţiile cu pericol ridicat de accidentare, se interzice repartizarea lucrătorilor la care s-au depistat reţineri faţă de aceste instalaţii sau reacţii de “panică” în caz de incidente.

2.2.Informarea şi instruirea lucrătorilor

Art.16
Organizarea şi desfăşurarea activităţii de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii muncii se vor realiza potrivit prevederilor Normelor generale de protecţie a muncii.

Art.17
(1)Conducerea va asigura informarea lucrătorilor cu privire la riscurile la care sunt expuşi în timpul lucrului, la părţile periculoase ale instalaţiilor, la substanţele periculoase utilizate şi va organiza instruirea lor corespunzătoare asupra modului de lucru, a măsurilor şi mijloacelor de protecţie stabilite pentru prevenirea accidentării şi îmbolnăvirii profesionale precum şi asupra modului de acţionare în caz de avarii.
(2)Pentru informarea lucrătorilor asupra riscului de îmbolnăvire profesională precum şi asupra măsurilor de autoprotecţie, conducerea va organiza instruirea periodică cu sprijinul personalului sanitar al unităţii sau cu sprijinul medicilor de medicină a muncii.

Art.18
(1)Instructajele de protecţie a muncii se vor desfăşura pe bază de tematică special întocmită, la nivelul fiecărei persoane juridice; ţinând cont de specificul condiţiilor de muncă, tematica va fi aprobată şi avizată de conducerea persoanei juridice.
(2)Durata şi intervalul dintre două instructaje periodice se va stabili de către persoana juridică, în funcţie de riscurile existente în procesele de muncă.
(3)Verificarea însuşirii cunoştinţelor de protecţie a muncii se va realiza potrivit prevederilor Normelor generale de protecţie a muncii.

2.3.Echipamentul individual de protecţie

Art.19
Dotarea lucrătorilor cu echipament individual de protecţie şi alegerea sortimentelor adecvate riscurilor existente se vor realiza în conformitate cu prevederile Normativului-cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, aprobat prin Ordinul Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 225/21.07.1995.

Art.20
Dotarea cu echipamentul individual de protecţie se va face astfel încât să se asigure protecţia concomitentă a lucrătorilor în raport cu toţi factorii de risc existenţi în procesul de muncă.

Art.21
Echipamentul individual de protecţie va fi întreţinut în conformitate cu prescripţiile producătorului şi nu va fi utilizat decât în termenul stabilit de acesta.

2.4.Protecţia împotriva radiaţiilor

Art.22
La echipamentele de radiocomunicaţii care constituie surse de câmpuri electrice, magnetice sau electromagnetice evaluarea nivelului parametrilor care caracterizează diferitele tipuri de radiaţii electromagnetice se va face în conformitate cu prevederile Normelor generale de protecţie a muncii.

Art.23
(1)Parametrii ce caracterizează câmpurile şi radiaţiile sunt precizaţi în Normele generale de protecţie a muncii.
(2)Valorile maxime admise pentru expunerea personalului la câmpuri şi radiaţii sunt prezentate în Normele generale de protecţie a muncii.

Art.24
(1)Principalele reglementări care trebuie respectate pentru protecţia împotriva câmpurilor şi radiaţiilor sunt cuprinse în normele specifice de securitate a muncii pentru radiaţii neionizante, inclusiv cele referitoare la radiaţiile electromagnetice de radiofrecvenţă şi microunde, ale căror prevederi se aplică cumulativ cu prezentele norme.
(2)Prezentele norme cuprind prevederi specifice pentru proiectarea echipamentelor de radiocomunicaţii în vederea asigurării protecţiei faţă de câmpuri şi radiaţii (cap.4) precum şi lista standardelor conexe domeniului de activitate (Anexa 2) .

3.Prevederi specifice pe activităţi

3.1.Lucrări de montare, întreţinere, exploatare şi revizie a echipamentului din staţiile de radiodifuziune, televiziune, radiorelee, radiocomunicaţii terestre şi spaţiale

Art.25
(1)În fiecare staţie va exista o listă a locurilor şi activităţilor periculoase în interiorul clădirilor şi în exteriorul lor (cabluri, fidere, antene, suporturi antene) .
(2)Locurile periculoase vor fi marcate corespunzător, pentru a atrage din timp şi de la distanţă atenţia, în scopul evitării oricărui accident.

Art.26
Personalul lucrător va fi instruit pentru acordarea primului ajutor, în caz de accident, cu sprijinul organelor sanitare.

Art.27
Locurile de trecere şi spaţiile din jurul echipamentului vor fi libere, fiind strict interzisă ocuparea lor cu materiale sau orice alte obiecte, care ar împiedica trecerea personalului de exploatare sau întreţinere.

Art.28
(1)Toate instalaţiile şi echipamentele electrice energetice trebuie să fie plasate în încăperi special amenajate (încăperi electrice) sau îngrădite, cu uşi de acces care trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile de acces trebuie să fie prevăzute cu încuietori ale căror chei vor fi păstrate de şeful de emiţător sau tură, accesul efectuându-se numai în prezenţa acestora şi numai după luarea măsurilor de securitate adecvate (conform art.33) .
(2)Pe îngrădiri şi uşile de acces trebuie montate plăcuţe avertizoare.

Art.29
Toate uşile de acces la părţile componente (etaje) ale emiţătoarelor care lucrează la înalta tensiune vor fi blocate în timpul funcţionării, în aşa fel încât să nu poată fi deschise fără a se deconecta mai ÎntÂi Înalta tensiune.

Art.30
Intrarea în spaţiile electrice este interzisă personalului care nu este calificat în meseria de radioelectronist electromecanic, nu este autorizat şi nu este instruit pentru a lucra în respectivele spaţii electrice.

Art.31
(1)Intervenţiile la instalaţiile şi echipamentele electrice (măsurători, reparaţii, modificări etc.) sunt permise numai personalului calificat în meseria de radioelectronist electromecanic, autorizat şi instruit pentru intervenţia respectivă.
(2)Intervenţiile la instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie să fie executate conform prevederilor Normelor specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei electrice.

Art.32
Se interzice pătrunderea în interiorul emiţătorului sau în celelalte instalaţii electrice ale staţiei ce deservesc emiţătorii înainte de a se lua următoarele măsuri de securitate:
a)întreruperea curentului la înfăşurarea primară a transformatorului de înaltă tensiune a staţiei – scoaterea de sub tensiune a instalaţiei electrice;
b)separarea vizibilă a surselor de tensiune;
c)blocarea dispozitivelor de acţionare – comanda în poziţia “deschis” şi montarea plăcuţelor avertizoare de interdicţie;
d)verificarea lipsei de tensiune cu ajutorul indicatoarelor mobile de tensiune;
e)legarea circuitelor la pământ şi în scurtcircuit cu ajutorul dispozitivelor speciale de scurtcircuitare şi legare la pământ;
f)descărcarea condensatoarelor aflate în circuitele de înaltă tensiune ale emiţătoarelor şi a tuturor dispozitivelor ce lucrează la înaltă tensiune cu ajutorul bastoanelor electroizolante de punere la masă;
g)echiparea celui care va lucra în interiorul emiţătorului sau la instalaţiile electrice cu echipament individual de protecţie electroizolant precum şi cu scule cu mâner izolat, corespunzător tensiunilor la care se va lucra;
h)acoperirea locului unde se lucrează cu covor electroizolant.

Art.33
Înainte de punerea emiţătorului sub tensiune se va verifica:
a)să nu existe nici o persoană care lucrează asupra echipamentului sau asupra sistemului de antene aferent;
b)să nu rămână în interiorul echipamentului nici o sculă, aparat sau lanternă;
c)să fie deconectate toate aparatele de măsură sau auxiliare utilizate pentru verificare.

Art.34
(1)Mijloacele de protecţie (prăjini, cleşti, mănuşi, covoare electroizolante) vor fi verificate periodic precum şi înainte de orice activitate cu pericol de accidentare.
(2)Mijloacele de protecţie vor fi folosite în conformitate cu destinaţia lor şi vor fi păstrate în locuri special amenajate; ele vor fi transportate în ambalaje corespunzătoare.
(3)Se interzice folosirea mijloacelor de protecţie care nu au fost încercate, care nu au corespuns la încercări sau ale căror termene de utilizare au expirat. Ele vor fi verificate în plus şi vizual, pentru a se constata preventiv eventualele deficienţe, în care caz se vor scoate din uz imediat.

Art.35
(1)Mijloacele de protecţie pentru înaltă tensiune vor fi încercate în laboratoare (ateliere) speciale, autorizate, dotate cu aparatură şi personal autorizat a efectua astfel de operaţii.
(2)Mijloacele de protecţie trebuie încercate în următoarele situaţii:
a)înainte de darea în folosinţă, la eliberarea din magazie;
b)periodic, la termenele prevăzute în standardele în vigoare;
c)ori de câte ori există îndoieli asupra stării tehnice a mijlocului de protecţie sau când apar urme vizibile de deteriorare.

Art.36
Mijloacele de protecţie electroizolante vor fi supuse încercărilor periodice conform reglementărilor în vigoare şi ori de câte ori există îndoieli asupra stării lor sau după reparaţii sau înlocuirea uneia din părţi. Este interzisă utilizarea mijlocelor de protecţie a căror termen de scadenţă este depăşit.

Art.37
Răspunderea pentru organizarea păstrării şi folosirii corecte a mijloacelor de protecţie, pentru executarea la timp a reviziilor şi încercărilor periodice, pentru înlocuirea la timp a celor necorespunzătoare, pentru completarea inventarului de rezervă (din magazie) şi pentru organizarea evidenţei mijloacelor de protecţie, o poartă conducătorii locurilor de muncă.

Art.38
Înainte de începerea diverselor lucrări (montaj, reglaj sau depanaj) , la locul de muncă se iau următoarele măsuri:
a)verificarea stării echipamentului de protecţie necesar operaţiei respective şi instruirea asupra modului de folosire;
b)verificarea mijloacelor PSI;
c)verificarea stării prizei de pământ;
d)verificarea stării corespunzătoare fizice şi psihice a personalului;
e)verificarea funcţionării legăturii telefonice publice sau pe linia de radioreleu pentru a solicita ajutor în caz de accident la cel mai apropiat punct medical.

Art.39
(1)În cazuri cu totul excepţionale şi numai sub supravegherea proprie a şefului de staţie (tură) , se poate intra şi lucra în locurile cu circuite sub tensiune, cu utilizarea sculelor corespunzătoare lucrului sub tensiune şi luarea tuturor măsurilor pentru evitarea accidentelor.
(2)Prin cazuri cu totul excepţionale se înţeleg numai acele situaţii în care:
a)lucrarea respectivă nu poate fi executată în alte condiţii;
b)supravegherea unui proces oarecare apărut nu poate fi făcută altfel decât în timpul funcţionării echipamentului.
(3)Înainte de a se intra în spatele etajului aflat sub tensiune, şeful de staţie (tură) va efectua un instructaj de securitate a muncii cu indicarea precisă a modului de lucru
(4)Persoana aleasă pentru a executa lucrarea în condiţiile de mai sus, trebuie să fie din lucrătorii instruiţi şi autorizaţi pentru executarea lucrării respective.
(5)Introducerea tensiunii în emiţător şi în orice instalaţie electrică poate fi făcută numai de şeful de tură, instruit corespunzător şi autorizat şi numai după s-a asigurat că întreg personalul s-a retras din zonele periculoase şi toate mijlocele de protecţie împotriva atingerilor directe au fost repuse în poziţia de protecţie.

Art.40
Locurile periculoase din punctul de vedere al tensiunii înalte vor fi prevăzute în timpul funcţionării instalaţiilor şi echipamentelor cu semnalizare optică automată.

Art.41
Este interzisă executarea de reglaje la care există pericolul de electrocutare. Este permisă executarea reglajelor la părţile aflate sub tensiune sau în apropierea părţilor sub tensiune numai după luarea tuturor măsurilor împotriva apropierii la o distanţă periculoasă de părţile aflate sub tensiune, cu scule şi mijloacele de protecţie corespunzătoare şi numai la echipamentele construite corespunzător pentru executarea acestor reglaje sub tensiune. Reglajele trebuie să fie executate numai de către persoane calificate, autorizate şi instruite pentru executarea acestor reglaje.

Art.42
(1)Toate instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie să fie protejate împotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune.
(2)Protecţia împotriva atingerilor directe trebuie realizată prin metodele prevăzute în “Normele generale de protecţie a muncii”.

Art.43
Toate masele (părţile metalice care pot fi atinse, care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care pot ajunge sub tensiune în caz de defect) trebuie să fie protejate împotriva electrocutării prin atingere indirectă, conform prevederilor din Normele generale de protecţie a muncii.

Art.44
Persoanele fizice şi juridice care utilizează instalaţii şi echipamente electrice trebuie să-şi elaboreze instrucţiuni proprii de exploatare şi întreţinere a acestora în condiţii de securitate.

Art.45
(1)Persoanele fizice şi juridice care folosesc instalaţii şi echipamente electrice trebuie să-şi întocmească un plan de verificări ale instalaţiilor, echipamentelor şi ale măsurilor de protecţie pentru determinarea eficacităţii acestora la asigurarea protecţiei împotriva pericolului de electrocutare şi să execute aceste verificări prin instituţiile abilitate.
(2)Verificările se fac la recepţie, periodic în exploatare, la începutul lucrărilor sezoniere şi după fiecare reparaţie sau modificare.
(3)Se interzice punerea sub tensiune a instalaţiilor şi echipamentelor electrice care nu au fost verificate, nu au corespuns verificărilor sau au depăşit termenul de verificare.

Art.46
Conducătorul unităţii, împreună cu conducătorul locului de muncă răspund de eficacitatea măsurilor de protecţie împotriva electrocutării.

Art.47
Conducătorul locului de muncă, împreună cu cei care utilizează instalaţiile şi echipamentele electrice sau lucrează lângă aceste instalaţii şi echipamente, trebuie să verifice în permanenţă imposibilitatea atingerii pieselor aflate normal sub tensiune şi legăturile vizibile de protecţie.

Art.48
Aparatajele cu tensiuni periculoase vor fi comandate prin relee de la distanţă, iar acolo unde acest lucru nu este posibil, din motive bine justificate, se vor lua măsuri ca personalul să nu fie expus accidentelor prin electrocutare în timpul manevrării acestor aparate.

Art.49
Pe tot timpul perioadei de reglaj , şeful de lucrare împreună cu personalul care execută respectiva lucrare sunt obligaţi să supravegheze manevrele efectuate şi să sesizeze organul ierarhic superior imediat ce se observă apariţia unei situaţii cu pericol de accidentare; după ce s-a întrerupt lucrarea, la ordinul şefului de lucrare, se verifică dacă s-au luat măsurile necesare pentru eliminarea pericolelor care s-ar putea produce în urma întreruperii lucrului.

Art.50
Toţi salariaţii care lucrează în exploatare (electromecanici, elctronişti, şefi de tură, şefi de staţie, şefi de formaţii) , unde se foloseşte sau se produce energia electrică, vor fi examinaţi anual din punctul de de vedere al cunoaşterii normelor specifice de securitate a muncii de la locurile de muncă.

Art.51
Operaţiile de reglaj, lichidare a deranjamentelor şi lucrările de întreţinere la echipamentele sub tensiune se vor efectua în echipe de cel puţin două persoane, dintre care una va fi numită şef de echipă.
Şeful de echipă trebuie să supravegheze, să conducă operaţiile şi să atragă atenţia celor care execută lucrarea asupra oricărei operaţii sau mişcări periculoase.

Art.52
(1)Operaţia de schimbare a tuburilor electronice se va efectua numai purtând echipamentul de protecţie adecvat.
(2)Persoanele cu părul lung care lucrează în locuri cu pericol de electrocutare sau alte pericole nu vor fi admise la lucru, dacă nu au pe cap acoperitoare protectoare, pentru evitarea atingerii circuitelor sub tensiune sau a organelor în mişcare.

Art.53
La amenajarea încăperilor se va avea în vedere ca echipamentele să fie aşezate la distanţe de cel puţin 0,8 m faţă de peretele acestora şi faţă de obiectele înconjurătoare, pentru a fi asigurat accesul la nevoie al personalului de serviciu.

Art.54
În sălile echipamentelor se va menţine temperatura conform cărţii tehnice a instalaţiei respective.

Art.55
La lucrările de perforare a pereţilor, săpături de şantier în exterior, lucrări de instalaţii de apă, canal, reţea termică, se va atrage atenţia personalului asupra amplasării cablurilor electrice şi de telecomunicaţii pentru a nu fi atinse.

Art.56
(1)Personalul destinat staţiilor izolate şi situate la altitudine nu poate fi trimis la locul de muncă fără un examen medical special, care să ţină seama de condiţiile de lucru existente la staţiile respective.
(2)Se interzice deplasarea spre şi de la staţiile izolate şi situate la altitudine, pe timp de viscol sau ceaţă, când vizibilitatea este redusă. Pe vreme nefavorabilă, se interzice deplasarea unei singure persoane. Pentru a preveni rătăcirile, iarna se va pleca la drum cu o frânghie de care se vor ţine toţi cei care fac parte din grup.
(3)Se interzice coborÂrea cu schiurile pe teren periculos.
(4)Deplasările la şi de la staţiile de altitudine se vor face numai pe timpul zilei şi se va circula numai pe drumuri marcate.

Art.57
În timpul perioadelor de emisie, personalul nu trebuie niciodată să privească direct un radiator reflector, ghid de undă, horn sau un fascicul de radiaţii intens.

3.2.Lucrări de construcţii, întreţinere şi revizii la antene, fideri, turnuri şi piloni de antene

Art.58
(1)Înainte de executarea fiecărei lucrări, personalul va fi special instruit asupra metodelor de lucru şi asupra măsurilor de prevenire a accidentării în muncă.
(2)Se interzice executarea lucrărilor de către personal neinstruit şi neautorizat.

Art.59
Toate elementele sub tensiune, inclusiv cablurile care, prin acţiunea agenţilor atmosferici, prin uzura sau deteriorarea accidentală a izolaţiei pot genera accidente prin atingere sau prin producerea de arcuri electrice, trebuie să fie îngrădite corespunzător şi marcate prin indicatoare de avertizare.

Art.60
(1)Elementele sub tensiune ce pot genera accidente prin atingere sau prin apropiere (descărcări în aer) trebuie să fie instalate în camere sau în interiorul unei împrejmuiri (grilaj) , prevăzute cu acces numai prin uşi închise, iar cheia se va afla la şeful de tură.
(2)Împrejmuirea (grilajul) trebuie să fie înalt de minimum 2,3 m şi realizat din perete plin sau din sârmă cu ochiuri de maximum 40 x 40 mm.

Art.61
(1)Casa fider trebuie legată prin telefon sau prin alte mijloace acustice şi optice (suficient de clare pentru a nu da ocazii la confuzii) , în scopul prevenirii lucrătorilor asupra introducerii înaltei tensiuni.
(2)Se interzice a se lucra cu unelte sau instalaţii care nu au fost verificate în prealabil de conducătorul lucrării, nu au fost verificate periodic, nu au corespuns la verificări, au depăşit termenul de valabilitate sau prezintă pericol de accidentare.

Art.62
Păstrarea şi transportul uneltelor de lucru, a materialelor şi echipamentului de protecţie trebuie realizate în condiţii corespunzătoare, pentru prevenirea deteriorărilor.

Art.63
Nu se admit nici un fel de lucrări la un echipament sau o antenă în timpul emisiei.

Art.64
Înainte de începerea montajului, reglajului, întreţinerii (reviziei) sau depanajului la fideri, piloni şi turnuri se vor respecta următoarele prevederi:
a)se va cere aprobarea şefului de tură şi şefului de lucrare;
b)se va verifica starea tehnică a uneltelor şi a sacului de scule;
c)se va verifica starea tehnică a echipamentului individual de protecţie;
d)se va asigura buna funcţionare a legăturii telefonice, pentru a cere ajutor În caz de nevoie la punctul sanitar cel mai apropiat;
e)se va verifica starea paratrăsnetului şi prizei de pământ;
f)se va verifica starea fizică şi psihică corespunzătoare a personalului respectiv;
g)se va verifica personal de către şeful de lucrare starea tehnică a uneltelor, mijloacelor de protecţie, granicelor (în special clichetului) , cablurilor de ridicat, scripeţilor şi a oricăror altor unelte folosite pentru ridicat.

Art.65
Orice lucrare se va executa de către minimum doi lucrători şi se va face numai pe baza unui ordin de serviciu scris, emis de şeful staţiei respective. După terminarea lucrării, cel care a ridicat ordinul de serviciu va confirma acest lucru şefului de staţie, semnând pe copia ordinului de serviciu.

Art.66
(1)Pilonii şi turnurile metalice vor fi prevăzuţi cu scară de acces pe toată înălţimea, având din metru în metru cercuri de oţel. La fiecare 30 sau 40 m vor fi prevăzute platforme de odihnă, confecţionate din lemn de ulm sau tablă striată, prevăzute cu balustrade.
(2)Distanţa dintre două trepte consecutive ale scării de pe turn trebuie să fie de maximum 0,40 m.

Art.67
La lucrările pe piloni şi turnuri vor fi folosiţi lucrători calificaţi şi special instruiţi pentru lucrări la mare înălţime.

Art.68
Nici un lucrător nu va putea lucra pe pilon sau turn decât după avizul favorabil la examenul medical.

Art.69
Lucrătorii trebuie să vină la lucru perfect odihniţi, iar conducătorul lucrării va verifica personal starea psihică a acestora înaintea începerii lucrului.

Art.70
Este interzis consumul băuturilor alcoolice în timpul zilei de lucru şi lucrul În stare de ebrietate.

Art.71
Pilonii autoradianţi vor avea ancorele în aşa fel prevăzute, încât în condiţii atmosferice normale, la legătura fundaţiei, să nu existe pericol de electrocutare pe o înălţime de cel puţin 5 m. În caz de descărcări atmosferice, este interzisă apropierea de pilonii de ancorare.

Art.72
Admiterea echipei de lucru pe linia de fider şi piloni autoradianţi se va face de către şeful de emiţător sau tură după ce, în prealabil, s-au luat următoarele măsuri:
a)decuplarea fiderului de la radiofrecvenţă;
b)montarea de plăcuţe avertizoare de interdicţie la locul de decuplare a fiderului;
c)legarea la pământ a fiderului înainte şi după punctul unde se lucrează. Punerea la pământ se execută cu ajutorul unei prize de pământ mobile speciale a cărui conductor de punere la masă se va introduce în pământ cel puţin 0,5 m;
d)pilonii vor fi prevăzuţi, în toate cazurile, cu posibilitatea de a fi legaţi la pământ în timpul când se lucrează pe ei. Chiar dacă se comandă automat de la distanţă, legarea la pământ se va face şi manual de la baza pilonului, cu ajutorul barelor metalice.

Art.73
Este interzisă pozarea de linii de fidere aeriene la o înălţime mai mică de 2,3 m deasupra solului.

Art.74
Pe suporturile liniilor de fidere se vor fixa plăci avertizoare cu inscripţii, la înălţimea de 1,5 m.

Art.75
Este interzisă circulaţia pe sub liniile de fidere a personelor străine de locul respectiv de muncă.

Art.76
Este interzis lucrul la fidere pe timp de ploaie, de furtună sau viscol.

Art.77
Este interzisă lăsarea de capete de sârmă, frânghii etc. pe liniile de fider la care s-a lucrat.

Art.78
Orice lucrător care observă o defecţiune sau ceva suspect la fidere va anunţa imediat şeful de tură.

Art.79
În cazul de defecţiuni sau avarii la liniile de fidere şi antene, care au fost remediate provizoriu în vederea legării emisiunii, se vor pune panouri avertizoare în jurul locului, care ar deveni periculos prin agravarea defecţiunii.

Art.80
Înaintea oricărei lucrări la înălţime, centurile de siguranţă trebuie să fie controlate, pentru a nu avea defecţiuni. Verificarea acestora se va face periodic verificându-se şi centurile aflate în depozit.

Art.81
Urcarea şi lucrul pe pilon sau turn sunt permise numai lucrătorilor care folosesc centura de siguranţă şi casca de protecţie.

Art.82
În timpul executării lucrărilor, lucrătorul se va fixa şi asigura pe scară, balcon sau leagănul special.

Art.83
Lucrătorii de pe turn şi cei de la granice vor avea asupra lor mijloace corespunzătoare pentru a putea comunica între ei. Mijloacele de semnalizare vor fi folosite în funcţie de înălţime, iar stabilirea tipului mijlocului de comunicare ce urmează a fi folosit se va face de către şeful de echipă.

Art.84
(1)Ridicarea şi coborârea obiectelor pe piloni sau turnuri se face numai cu mijloace manuale sau electromecanice de ridicare – coborâre (frânghii, cabluri, granice etc.) dimensionate, instalate şi manipulate conform instrucţiunilor şi normelor în vigoare.
(2)În cazul când operaţia de ridicare-coborâre necesită dirijare şi aceasta nu poate fi executată decât manual, dirijarea se va putea face de pe sol, de la distanţă, cu frânghii corect dimensionate, folosindu-se pentru tracţiune un număr de lucrători corespunzător cu sarcina ce trebuie tractată sub directa supraveghere a şefului de echipă şi cu luarea tuturor măsurilor de securitate a lucrătorilor ce se află la faţa locului.
(3)Se interzice folosirea de materiale şi personal necorespunzător la executarea operaţiilor menţionate la alineatul precedent, întreaga răspundere revenind, conducătorului lucrării.

Art.85
Sunt interzise manevrele bruşte la granicele de coborâre sau de ridicare.

Art.86
Este interzisă staţionarea sub turn în timpul ridicării de piese grele şi, în general, când se lucrează pe turn.

Art.87
(1)Urcarea personalului lucrător cu ajutorul mijloacelor de ridicat se poate face numai cu aprobarea specială a conducătorului lucrărilor şi numai după ce s-au luat toate măsurile de siguranţă.
(2)Pentru ridicarea pe turn a personalului lucrător se vor folosi granice cu putere de ridicare de cel puţin o tonă.

Art.88
La utilizarea granicelor se vor respecta următoarele prevederi:
a)granicele folosite vor fi legate prin cabluri de stâlpi încastraţi în pământ cel puţin la 2 m adâncime şi la o distanţă egală cu circa o treime din înălţimea turnului, iar verificarea lor se va face periodic şi la termenele prevăzute prin normativele ISCIR în vigoare;
b)la orice lucrare, pentru ridicarea lucrătorului se va folosi un cablu de oţel galvanizat de minimum 7,7 mm diametru. Acest cablu se va verifica conform instrucţiunilor ISCIR;
c)fixarea scripeţilor atât la balcon cât şi la baza montajului se va face printr-un gânj (legătură) cu siguranţă;
d)buloanele folosite la cablul de ridicare a lucrătorului şi la părţile în mişcare vor fi prevăzute cu contrapiuliţe crenelate şi cu cuie spintecate;
e)personalul de la granic nu va asculta decât comenzile lucrătorului din leagănul ridicat de granicul respectiv;
f)la orice ridicare de piesă grea ori a leagănului de turn, se va evita orice fricţiune a cablurilor de tracţiune;
g)cablul folosit la confecţionarea gânjurilor de siguranţă va avea cel puţin 12 mm diametru;
h)se va interzice folosirea cablurilor înădite la ridicarea lucrătorului şi la confecţionarea gânjurilor de siguranţă. Cablurile trebuie să fie dintr-o singură bucată şi fără fire rupte;
i)matisarea capetelor gânjurilor de siguranţă şi, în general, a oricăror capete de cablu, va fi făcută numai de către personal cu pregătire specială în acest scop;
j)în cazul când capetele de cabluri nu se matisează, în locul matisării se va folosi un număr corespunzător de eclise;
k)porţiunea de cablu ce a fost matisată nu va putea fi acoperită fără aprobarea conducătorului lucrării.

Art.89
Este interzis lucrul pe pilon sau turn fără sac de scule. Toate sculele mari, care nu pot fi introduse în sacul de scule vor fi prevăzute cu cârlige pentru a fi legate de centura de siguranţă. Este interzis să se lege scule sau materiale pe pilon sau turn.

Art.90
Este interzis să se slăbească sau să se întindă un cablu de ancorare a pilonului fără o prealabilă aprobare a responsabilului lucrării.

Art.91
Pentru lucrările executate la înălţime se vor aplica şi respecta prevederile Normelor specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălţime.

Art.92
(1)La executarea lucrărilor de sudare pe pilon, se va verifica izolaţia cablurilor şi se vor lua măsuri astfel încât acestea să nu treacă în apropierea cablurilor de ancorare sau tracţiune.
(2)Instalaţiile de sudare electrică trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie care să întrerupă automat tensiunea de alimentare sau să reducă tensiunea pe electrod la maximum 24 V, În cel mult 10 secunde de la Întreruperea arcului de sudare.

Art.93
Este interzis lucrul pe pilon sau turn pe timp de ploaie, pe viscol sau furtună, fără dispoziţie emisă din partea conducătorului unităţii (DRTv.) Aceasta se va face numai în cazuri cu totul excepţionale şi pe răspunderea celui care semnează dispoziţia scrisă.

Art.94
La lucrările în echipamente, instalaţii electrice şi linii de fidere se vor respecta şi prevederile cuprinse În subcapitolul 3.3.

3.3.Lucrări de montare, exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de electroalimentare din sectorul radiocomunicaţii

3.3.1.Instalaţii electrice

Art.95
Toate echipamentele şi instalaţiile electrice trebuie să fie protejate împotriva electrocutării prin atingere directă a pieselor aflate normal sub tensiune. Echipamentele electrice, protejate prin carcase, trebuie să aibă gradul normal de protecţie de minimum IP2X pentru echipamentele de joasă tensiune şi de minimum IP3X pentru echipamentele de înaltă tensiune.

Art.96
Toate echipamentele şi instalaţiile electrice trebuie să fie protejate împotriva electrocutării prin atingere indirectă.

Art.97
Protecţia principală împotriva atingerilor indirecte la echipamentele şi instalaţiile electrice de înaltă tensiune trebuie să fie legarea la pământ.

Art.98
Protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă, la echipamentele şi instalaţiile electrice de joasă tensiune, trebuie asigurată în funcţie de clasa de protecţie a acestora, astfel:
a)Echipamentele de clasă I trebuie să fie legate la nul de protecţie sau la pământ. Se recomandă ca protecţia principală la aceste echipamente să fie legarea la nul. În locurile periculoase sau foarte periculoase, din punct de vedere al pericolului de electrocutare, trebuie să existe şi o măsură de protecţie suplimentară;
b)La echipamentele de clasă II (cu izolaţie suplimentară) nu este necesară nici o altă măsură de protecţie cu condiţia ca în exploatare să se urmărească să nu se deterioreze sau să se elimine izolaţia suplimentară (întărită) a echipamentelor;
c)La echipamentele de clasă III (alimentate la o tensiune foarte joasă la maximum 50 V nu este necesară nici o măsură de protecţie cu condiţia ca sursa şi circuitul de foarte joasă tensiune să fie protejate împotriva pătrunderii, în orice condiţii, a unor tensiuni mai mari în circuitele de foarte joasă tensiune;
d)Se recomandă a nu se utiliza echipamente de clasă 0 (fără protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă) . Dacă este totuşi necesară utilizarea echipamentelor de clasă 0, atunci trebuie luate măsuri de protecţie împotriva atingerii acestor echipamente.

Art.99
Se consideră lucrări sub tensiune, dacă la locul de muncă există părţi din instalaţie sub tensiune care nu sunt acoperite şi care pot fi atinse.

Art.100
Pentru executarea lucrărilor cu întreruperea tensiunii la locul de muncă se vor respecta următoarele prevederi, în ordinea indicată:
a)scoaterea de sub tensiune;
b)separarea vizibilă a barelor de alimentare cu energie electrică a instalaţiei aflate în zona de lucru;
c)blocarea dispozitivelor de comutare şi montare a plăcuţelor avertizoare;
d)blocarea echipamentelor tehnice care ar putea introduce o tensiune electrică la locul de muncă şi de montare a plăcuţelor avertizoare;
e)verificarea lipsei de tensiune, care trebuie realizată numai cu aparate de măsură portabile şi indicatoare de tensiune (lămpi cu neon) ; se interzice verificarea lipsei de tensiune prin atingerea cu mâna a părţilor din instalaţie;
f)legarea instalaţiilor şi a părţilor scoase de sub tensiune la pământ şi în scurtcircuit, imediat după verificarea lipsei de tensiune;
g)acoperirea şi/sau îngrădirea părţilor din instalaţie rămase sub tensiune astfel încât persoanele să nu se poată apropia de ele la o distanţă periculoasă;
h)delimitarea zonei de lucru prin separarea cu paravane izolante de celelalte zone.

Art.101
Aparatele de măsură, indicatoarele de tensiune trebuie să fie verificate, în prealabil, dacă sunt în stare de funcţionare, prin încercarea la o instalaţie aflată sub tensiune.

Art.102
(1)Lucrările fără întreruperea tensiunii sunt permise numai la instalaţiile cu tensiunea de maximum 250V şi numai în cazuri excepţionale, luându-se toate măsurile de securitate, atunci când instalaţia nu poate fi întreruptă fără a fi afectate instalaţii importante de radiocomunicaţii.
(2)Persoana care execută lucrarea trebuie să fie calificată, autorizată şi instruită pentru astfel de lucrări şi să fie asistată de un supraveghetor, instruit pentru supravegherea lucrării şi intervenţie urgentă în caz de accident.

Art.103
(1)La executarea lucrărilor sub tensiune, trebuie să se utilizeze obligatoriu mănuşi, cizme şi covoare electroizolante, ochelari de protecţie, scule şi dispozitive speciale pentru lucrul sub tensiune.
(2)Mijloacele de protecţie electroizolante, sculele şi dispozitivele trebuie să fie verificate periodic, să corespundă la verificări şi să nu aibă termenul de valabilitate expirat.

Art.104
La executarea lucrărilor noi, punerea sub tensiune se va face cu respectarea tuturor prescripţiilor de la capitolul privitor la instalarea echipamentelor de radiocomunicaţii.

Art.105
La toate lucrările care se execută în instalaţiile electrice din unităţile de radiocomunicaţii se vor respecta în afară de normele prevăzute în prezentul capitol şi Normele specifice de securitate a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice şi Normele specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei electrice, dacă lucrătorii au acces la echipamentele instalaţiei electrice.

Art.106
Se va verifica starea releelor şi contactelor (normal închise sau normal deschise) .

3.3.2.Tablouri de alimentare

Art.107
În încăperile unde sunt instalate tablourile de forţă, accesul oricăror persoane, altele decât cele însărcinate cu supravegherea lucrărilor, este strict interzisă. La uşa şi în locurile periculoase se vor afişa tăbliţe avertizoare de interdicţie. Uşile vor fi prevăzute cu o broască sau un lacăt astfel încât să se poată încuia.

Art.108
Sălile în care sunt tablouri de forţă în funcţiune nu vor fi folosite ca birouri, ateliere etc. Excepţii fac mesele de lucru utilizate de personalul de întreţinere şi supraveghere a echipamentului în încăperea respectivă.

Art.109
Lucrătorii însărcinaţi cu supravegherea şi lucrările în acest sector sunt obligaţi să poarte echipamentul individual de protecţie, în conformitate cu normativul în vigoare.

Art.110
În faţa şi în spatele tablourilor de forţă se vor aşeza covoare electroizolante, iar în încăperile umede cu ciment pe jos, aceste covoare vor fi înlocuite cu platforme electroizolante.

Art.111
Tablourile electrice trebuie să fie încuiate pentru a nu permite accesul în interiorul lor decât personalului calificat în meseria de electromecanic radioelectronist, autorizat şi instruit pentru lucrul la aceste tablouri.

Art.112
Curăţarea tablourilor de forţă se va face cu ajutorul periilor speciale, fără metal sau cu aspiratoare de praf cu capete din material electroizolant.

Art.113
Este permisă înlocuirea sub tensiune a siguranţelor din circuitele de joasă tensiune (sub 250V) , la tablourile de tip interior, cu condiţia ca siguranţele să fie construite special pentru a fi înlocuite sub tensiune şi cu respectarea următoarelor prevederi:
a)utilizarea de mănuşi electroizolante, ochelari de protecţie, covoare electroizolante (sau platforme electroizolante) şi scule corespunzătoare pentru această operaţie;
b)neatingerea părţilor active (aflate sub tensiune) şi a părţilor metalice legate sau nu la pământ;
c)ferirea capului şi în special a feţei de acţiunea arcului electric.

Art.114
(1)Înlocuirea sub tensiune a siguranţelor din circuitele de joasă tensiune se poate executa de către o singură persoană, dacă există iluminat natural sau artificial suficient pentru o vizibilitate normală.
(2)În locurile cu iluminat natural sau artificial insuficient, schimbarea siguranţelor trebuie făcută de către un electromecanic radioelectronist asistat de un al doilea electromecanic radioelectronist, locul de muncă fiind iluminat de surse mobile sau portabile.

Art.115
Siguranţele fuzibile trebuie să fie înlocuite numai cu fuzibile originale, calibrate la curentul nominal indicat de proiectantul instalaţiei electrice.

Art.116
Se va verifica periodic ca izolaţia conductoarelor să fie nedeteriorată şi neîmbătrânită. Conductoarele din circuitele de curent alternativ cu tensiuni de reţea (220 V) vor fi introduse în tuburi de PVC sau metalice, cu excepţia cablului în manta de plumb.

Art.117
Nu se admit derivaţii de la tabloul de forţă sau de la orice punct al instalaţiei. Nu se admit conductori provizorii sau conductori neizolaţi, rămaşi în urma scoaterii provizorii din funcţiune a unei instalaţii.

Art.118
Lucrătorii care lucrează la tablourile de forţă trebuie să cunoască măsurile de prevenire şi combatere a incendiilor şi mânuirea extinctoarelor cu dioxid de carbon şi a celorlalte mijloace de stingere a incendiilor, conform normativelor PSI.

Art.119
(1)Uneltele şi sculele utilizate trebuie să fie adecvate lucrării respective şi în bună stare.
(2)Cleştii şi şurubelniţele pentru lucrul la instalaţiile electrice vor avea mânerul izolat.
(3)Nu se admite folosirea lămpilor de control improvizate sau a lămpilor cu incandescenţă; sunt admise numai indicatoare de tensiune certificate din punctul de vedere al securităţii muncii.

Art.120
Toate lucrările de întreţinere, revizie, reparaţii la tablourile electrice cu tensiuni periculoase, care necesită atingerea părţilor metalice ale căilor de curent sau a pieselor sub tensiune, se vor executa numai după scoaterea de sub tensiune a tabloului sau ramei în care se lucrează.

Art.121
În cazul încăperilor umede sau cu pardoseala din materiale cu izolaţie slabă, tablourile electrice se vor scoate de sub tensiune indiferent de natura lucrării ce urmează a fi executată.

Art.122
La tablourile de forţă se va urmări ca intrarea curentului să se facă prin întrerupătoare, astfel încât prin deconectarea lor să nu existe tensiuni pe siguranţele fuzibile.

Art.123
Nu se admit tablouri electrice de tip “deschis”.

Art.124
Toate bornele, întrerupătoarele cu cuţite (tip heblu) şi comutatoarele cu tensiuni de peste 40 V c.a. sau peste 65 V c.c. de pe tablourile de forţă sau de pe panourile de electroalimentare, vor fi acoperite cu capace electroizolante şi neinflamabile.

Art.125
Mijloacele individuale de protecţie (galoşi, mănuşi şi cizme electroizolante, ştăngi, indicatoare cu neon etc.) se vor păstra în dulapuri speciale, separat de alte scule,de restul echipamentului şi de alte materiale şi vor fi verificate periodic, conform standardelor în vigoare.

Art.126
Pe sau lângă siguranţele fuzibile ale tablourilor electrice trebuie marcat circuitul din care face parte şi circuitul nominal al fuzibilului.

Art.127
Se interzice depozitarea pieselor de orice fel în tablourile şi instalaţiile electrice.

3.3.3.Baterii de acumulatoare

Art.128
Bateriile de acumulatoare se vor amplasa în încăperi situate la parterul clădirii.

Art.129
(1)Pardoseala încăperilor unde sunt amplasate acumulatoarele trebuie să fie executată dintr-un material rezistent la acidul sulfuric şi la electrolitul acumulatoarelor şi să fie prevăzută cu posibilităţi de scurgere a electrolitului.
(2)Sub stativul bateriilor de acumulatoare, pardoseala va fi văruită.

Art.130
(1)Camera de acumulatoare va fi prevăzută cu ventilare naturală şi mecanică.
(2)Întreruptoarele şi prizele de lumină trebuie amplasate în afara încăperii.
(3)Lămpile şi instalaţiile de iluminat vor fi în construcţie antiex.

Art.131
(1)Uşile camerei de acumulatoare trebuie să fie din metal, cu deschiderea spre exterior, vopsite antiacid şi prevăzute cu lacăt.
(2)Uşile vor fi încuiate şi cu acces condiţionat, numai pentru lucrătorii însărcinaţi cu întreţinerea, repararea sau controlul bateriilor de acumulatoare.
(3)Pe uşi se vor afişa plăcuţe de interdicţie.

Art.132
Se interzice intrarea în camera acumulatoarelor cu ţigări aprinse sau cu flacără deschisă.

Art.133
(1)În cazul În care, camera acumulatoarelor se încălzeşte cu sobe, acestea trebuie etanşate astfel încât să nu pătrundă gaze inflamabile în încăpere.
(2)Gura de alimentare a sobelor cu combustibil va fi amplasată în altă încăpere.

Art.134
Toate instalaţiile de baterii de acumulatoare staţionare cu acid sau alcaline lichide la care există personal de supraveghere şi întreţinere în 1 – 3 ture vor fi dotate cu echipament individual de protecţie, adecvat riscurilor existente şi cu mijloace de manipulare şi întreţinere.

Art.135
În încăperile în care sunt amplasate bateriile de acumulatoare se va asigura dotarea necesară pentru manipularea şi întreţinerea acestora.

Art.136
La bateriile din instalaţiile fără supraveghere permanentă, echipamentul de protecţie şi dotarea în scopul manipulării se vor acorda suplimentar formaţiilor de lucru însărcinate cu controlul periodic şi întreţinerea acestor baterii.

Art.137
Echipamentul individual de protecţie se va păstra închis în dulapuri, separat de alte materiale, în afara camerei în care sunt instalate bateriile de acumulatoare. Nu este permis ca echipamentul individual de protecţie să fie folosit în alte scopuri.

Art.138
(1)Acidul sulfuric se păstrează în damigene de sticlă aşezate în coşuri de nuiele sau metalice sau în bidoane de polietilen cu o capacitate de 60 litri, în încăperi speciale.
(2)Vasele în care se păstrează acidul sulfuric şi substanţa alcalină de neutralizare trebuie să fie ermetic închise şi marcate cu inscripţii rezistente la acid, cu denumirea clară a substanţei.

Art.139
Transportul acidului sulfuric şi a electrolitului de la fabrică sau depozit la punctul de formare a bateriilor se va face în damigene fixate în coşuri metalice sau din lemn ori în recipiente de polietilen închise ermetic şi astfel aşezate încât să se evite posibilitatea răsturnării.

Art.140
(1)Înainte de fiecare transport, damigenele cu acid vor fi încercate prin ridicarea coşului la 10 – 15 cm de la sol, pentru verificarea rezistenţei acestuia.
(2)Se interzice transportul damigenelor cu acid în braţe, pe umăr sau pe spate; acestea vor fi transportate cu căruciorul sau prin utilizarea mânerelor coşului în care sunt fixate.
(3)Se interzice depozitarea damigenelor cu acid una peste alta.

Art.141
Manipularea acidului se va face cu dispozitive speciale sau cu ajutorul unui filtru, prin metoda sifonării. În acest caz este interzisă categoric amorsarea sifonului cu gura. Se va proceda prin umplerea tubului de sifonare sau crearea unei suprapresiuni în vasul de electrolit printr-un dop special cu orificii la mijloc.

Art.142
(1)Prepararea electrolitului prin diluarea acidului sulfuric concentrat se va face în vase speciale, termorezistente, deoarece în timpul diluării soluţia se încălzeşte puetrnic.
(2)Se va respecta cu stricteţe regula de turnare a acidului sulfuric în apa distilată. În nici un caz nu se va turna apa în acid sulfuric.
(3)Turnarea acidului se va face lent şi uniform, amestecând continuu soluţia. În timpul operaţiei de diluare a acidului, în imediata apropiere va exista un vas cu soluţie de neutralizare şi o sursă de apă curentă, iar purtarea echipamentului individual de protecţie integral, este absolut obligatorie.

Art.143
În cazul în care se scurge acid pe podea sau în alt loc, el se neutralizează cu lapte de var. Este obligatoriu ca această soluţie să se găsească în camera acumulatoarelor.

Art.144
Lucrările la bateriile de acumulatoare se execută de către personal special pregătit şi instruit în acest scop.

Art.145
Lucrările la baterii, care necesită folosirea flăcării pentru sudarea plăcilor sau a cămăşilor de plumb, nu vor începe mai devreme de două ore după terminarea încărcării, timp în care ventilaţia va continua să funcţioneze.

Art.146
În cazul în care se execută o reparaţie sau o egalizare a bateriei, personalul de întreţinere este obligat să poarte costumul antiacid şi celelalte mijloace individuale de protecţie. Dacă hainele s-au stropit cu acid se vor spăla cu apă locurile pătate şi apoi cu o soluţie de neutralizare (bicarbonat de sodiu 5%) . În cazul în care lucrătorul a fost stropit cu acid pe piele, este obligat să se spele imediat cu multă apă şi săpun.

Art.147
Lucrările care se excută în afara atelierului de reparat acumulatoare sau în afara sălilor special amenajate vor fi pregătite pentru utilizarea la maxim a posibilităţilor de aerisire; se va verifica prezenţa vasului cu soluţie de neutralizare a echipamentului de protecţie şi a sculelor şi dispozitivelor speciale din dotare, necesare lucrărilor respective.

Art.148
(1)Sunt interzise: păstrarea alimentelor şi consumarea lor la locul de muncă, folosirea pentru băut a vaselor în care se ţin substanţe chimice şi executarea lucrărilor sub influenţa alcoolului.
(2)Pauzele se vor face în aer liber, iar înainte de a lua masa mâinile se vor spăla bine şi se va clăti gura. La terminarea lucrului personalul trebuie să se spele bine pe toate părţile corpului expuse precum şi pe dinţi.

Art.149
Personalul de întreţinere este obligat să se prezinte la controlul medical anual pentru verificarea conţinutului de plumb în sânge şi în urină. Este interzisă primirea sa la lucru fără avizul medical favorabil În urma examenului medical periodic.

3.3.4.Grupuri electrogene

Art.150
Încăperile grupurilor electrogene vor fi bine aerisite pentru a preîntâmpina exploziile la pornirea grupului sau la conectarea sarcinii.

Art.151
Sălile în care se păstrează rezerva de combustibil vor fi, permanent, bine aerisite.

Art.152
Este interzis să se intre în încăperea grupului electrogen cu hainele îmbibate de ulei, grăsimi, benzină sau orice altă substanţă inflamabilă. De asemenea este interzisă spălarea hainelor sau a echipamentului de protecţie cu benzină sau cu petrol.

Art.153
Este interzisă depozitarea recipientelor cu combustibil sau a materialelor inflamabile (în afara rezervorului de zi) în încăperile grupurilor electrogene. Clădirea care adăposteşte combustibilul va fi protejată cu paratrăsnet, în cazul în care înălţimea acesteia sau amplasamentul nu oferă suficientă garanţie împotriva descărcărilor atmosferice.

Art.154
În timpul lucrului, lucrătorii vor purta echipamentul de lucru bine strâns pe corp. Nu este permis să se poarte fulare sau haine cu mâneci largi. Femeile vor avea părul legat cu basma.

Art.155
Locul de lucru în jurul unui grup electrogen trebuie să fie uscat şi curat, iar podeaua trebuie să fie nealunecoasă şi acoperită cu covoare electroizolante.

Art.156
Instalaţia electrică a grupurilor electrogene trebuie să fie prevăzută cu plase de protecţie şi cu inscripţii care să indice locurile periculoase.

Art.157
Toate armăturile metalice ale grupului şi ale cablurilor electrice de forţă vor fi legate la pământ şi se va verifica valoarea prizei de pământ conform reglementărilor în vigoare.

Art.158
Toate întreruptoarele şi comutatoarele electrice aflate în încăperea grupurilor electrogene sau în sala în care se află rezervoarele de combustibil, precum şi prizele electrice, vor fi capsulate.

Art.159
Uşile de la încăperea grupurilor se vor deschide în afară.

Art.160
Se interzice alimentarea grupului În timpul mersului. În cazul opririi motorului pentru verificare sau pentru reparaţie, se vor lua măsuri care să înlăture posibilitatea pornirii lui până la completa terminare a lucrărilor.

Art.161
Este interzisă folosirea răngilor sau a altor obiecte pentru frânarea volantului. Este interzisă curăţarea cu benzină a maşinilor şi instalaţiilor.

Art.162
(1)Toate organele grupului electrogen în mişcare (roţi dinţate, lanţuri şi curele de transmisie, axe, biele, manivele, volante etc.) vor trebui protejate cu balustrade, plase sau grilaje.

Art.163
Este interzisă îmbrăcarea sau dezbrăcarea lângă maşina în funcţiune sau atârnarea îmbrăcămintei lângă maşină, ventilator etc.

Art.164
Este interzisă întrebuinţarea oxigenului la pornirea motorului, în locul aerului comprimat. Dacă rezervorul de aer comprimat este defect, pentru pornirea motorului se vor folosi, până la reparaţia rezervorului de aer comprimat – butelii cu dioxid de carbon.

Art.165
Este interzisă ungerea maşinii din mers, în afară de maşinile prevăzute cu un dispozitiv special de ungere, unde nu există pericol de accidentare. Nu se va porni grupul până ce acesta nu a fost gresat şi lucrătorul care a făcut gresarea s-a îndepărtat de maşină.

Art.166
Este interzisă montarea cu mâna a curelelor de transmisie în timpul funcţionării.

Art.167
Ţeava de evacuare a gazelor arse (eşapament) trebuie să aibă garnituri bune, etanşe, acoperite cu azbest şi să permită evacuarea în exteriorul clădirii.

3.3.5.Grupuri convertizoare, redresoare şi invertoare statice

Art.168
În încăperile unde sunt montate grupurile convertizoare, redresoare şi invertoarele statice, accesul oricăror persoane, altele decât cele însărcinate cu supravegherea lucrărilor, este interzis. La uşă şi în locurile periculoase se vor afişa tăbliţe avertizoare de interdicţie. Uşile vor fi prevăzute cu broască sau cu lacăt pentru a putea fi închise.

Art.169
Încăperile în care sunt amplasate grupurile convertizoare, redresoarele şi invertoarele statice nu vor fi folosite ca birouri, ateliere, depozite etc.

Art.170
Grupurile convertizoare, redresoarele şi invertoarele statice se curăţă de praf, cu ajutorul periilor speciale sau cu ajutorul aspiratoarelor de praf cu capete din material izolant. Curăţenia se execută numai la instalaţii scoase de sub tensiune şi în stare de nefuncţionare.

Art.171
Cuplajele de la grupurile convertizoare vor fi protejate prin apărători contra unei atingeri accidentale.

Art.172
Ridicarea grupurilor convertizoare, a redresoarelor şi invertoarelor statice se va face cu macaraua sau de către un număr suficient de persoane, luându-se măsuri de siguranţă în ceea ce priveşte riscul de accidentare.

Art.173
Redresoarele şi invertoarele statice vor fi prevăzute ca împrejmuiri protectoare dacă nu se află cuprinse în interiorul altor împrejmuiri de protecţie.

Art.174
În sala în care funcţionează grupuri convertizoare, redresoare şi invertoare statice se vor afişa instrucţiuni proprii de întreţinere şi de exploatare, cu măsurile de prevenire a accidentelor de muncă.

Art.175
Este obligatorie folosirea covoarelor electroizolante sau a podeţelor electroizolante în faţa şi în spatele redresoarelor şi invertoarelor statice.

Art.176
Locurile de trecere şi spaţiile din jurul grupurilor convertizoare, ale redresoarelor şi ale invertoarelor statice vor fi complet libere, pentru a nu incomoda trecerea personalului de exploatare şi întreţinere.

Art.177
Este interzis să se înlocuiască siguranţele, chiar în mod provizoriu, prin sârme sau alte obiecte metalice. Pentru înlocuirea siguranţelor electrice arse se vor utiliza numai siguranţe cu conductori calibraţi, având aceleaşi caracteristici tehnice (dimensiuni şi intensitate în amperi) .

Art.178
Este interzis ca operaţiile de întreţinere, de revizie şi de reparaţii sub tensiune să fie făcute de către o singură persoană.

Art.179
Este interzis să se încerce prezenţa tensiunii cu mâna, ci numai cu instrumentele de măsură adecvate.

3.3.6.Electroalimentarea sculelor electrice portabile, a corpurilor de iluminat şi a lămpilor portabile

Art.180
Tensiunile de lucru maxime admise pentru uneltele electrice portabile folosite în locuri de muncă periculoase şi foarte periculoase sunt :
a)380 V, dacă se aplică separarea de protecţie (transformatoare separatoare) sau izolarea suplimentară de protecţie sau dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
– reţeaua de alimentare este izolată faţă de pământ;
– uneltele sunt prevăzute cu protecţie prin legare la pământ, care asigură tensiunile de atingere şi de pas prevăzute în standardele în vigoare;
– reţeaua de alimentare este prevăzută cu un întreruptor de protecţie care declanşează la un curent de minimum 30 mA în maximum 0,2 secunde.
b)127 V, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
-reţeaua de alimentare este izolată faţă de pământ;
-uneltele sunt prevăzute cu protecţie prin legare la pământ, care asigură tensiunile de atingere şi de pas prevăzute în standardele în vigoare;
-uneltele sunt prevăzute cu izolaţie întărită sau sunt folosite mijloacele electroizolante de protecţie ori este asigurat controlul permanent al rezistenţei de izolaţie a reţelei de alimentare.

Art.181
Tensiunea de 380 V nu este permisă pentru alimentarea sculelor electrice portabile folosite în subteran (piloni sau turnuri de radiorelee sau televiziune) şi nici în încăperile a căror pardoseală nu este electroizolantă sau este umedă; în aceste locuri tensiunea de lucru pentru uneltele electrice portabile trebuie limitată la 127 V, cu respectarea condiţiilor impuse la art. 180 pct.b.

Art.182
Tensiunile de lucru maxime admise pentru corpurile de iluminat instalate în locuri periculoase şi foarte periculoase sunt:
a)220 V, pentru corpurile de iluminat fixe, dacă sunt amplasate în afara zonelor de manipulare;
b)220 V, pentru corpurile de iluminat fixe cu lămpi incandescente, amplasate în zona de manipulare, dacă sunt prevăzute cu protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă, precum şi una din următoarele asigurări:
-o blocare care să permită deschiderea corpului de iluminat numai cu ajutorul unei scule speciale (de exemplu cu o cheie cu profil triunghiular) ;
-o blocare care să permită deschiderea corpului de iluminat numai după scoaterea lui de sub tensiune.
Fac excepţie corpurile de iluminat fixe pentru iluminatul de siguranţă care, fiind puse sub tensiune numai în cazul întreruperii accidentale a iluminatului normal, nu necesită nici una din asigurările indicate mai sus.
c)220 V, pentru corpurile de iluminat fixe cu lămpi fluorescente, cu condiţia de a fi prevăzute cu protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă;
d)127 V, pentru corpurile de iluminat fixe şi mobile cu lămpi incandescente, care se află în zona de manipulare, dacă sunt prevăzute cu:
– protecţie prin legare la pământ, care să limiteze tensiunile de atingere şi de pas la valorile prevăzute de standardele în vigoare.
– alimentarea de la o reţea izolată faţă de pământ;
e)24 V, pentru corpurile de iluminat portabile folosite în staţiile de radio, în staţiile de radiorelee, în staţiile de televiziune, la translatoare TV, în ateliere de întreţinere etc. În aceste cazuri se vor folosi transformatoare coborâtoare de tensiune de mică putere sau lămpi portabile alimentate de la baterii de acumulatoare;
f)24V, În locurile foarte periculoase, pentru corpuri de iluminat fixe şi mobile cu lămpi incandescente, care se află în zona de manipulare, dacă sunt în construcţie închisă, cu protecţie împotriva atingerilor accidentale ale elementelor sub tensiune;
g)12 V, În locurile foarte periculoase, pentru corpurile de iluminat portabile şi pentru corpurile de iluminat mobile şi fixe cu lămpi incandescente, care se află în zona de manipulare.

4.Prevederi de proiectare

4.1.Cerinţe pentru instalaţii şi echipamente electrice

4.1.1.Cerinţe generale

Art.183
Instalaţiile şi echipamentele electrice trebuie să fie proiectate, construite şi montate astfel încât să fie asigurată protecţia împotriva riscului electric (electrocutare, arsuri datorate arcului electric, efectelor câmpurilor electromagnetice, electricităţii statice etc.) .

Art.184
(1)Echipamentele şi instalaţiile electrice trebuie să fie protejate prin carcase împotriva atingerilor directe a pieselor aflate normal sub tensiune. Aceste carcase trebuie să asigure un grad normal de protecţie de cel puţin IP2X sau IPXXB pentru echipamentele şi instalaţiile electrice de joasă tensiune sau un grad de protecţie de cel puţin IP3X pentru instalaţiile de înaltă tensiune.
(2)Echipamentele şi instalaţiile electrice care nu au cel puţin gradul normal de protecţie indicat mai sus, trebuie să fie protejate împotriva atingerii prin îngrădiri plasate la distanţe inaccesibile sau să fie alimentate la o tensiune foarte joasă.

Art.185
Echipamentele şi instalaţiile electrice trebuie să fie protejate împotriva electrocutării prin atingere indirectă.

4.1.2.Cerinţe pentru instalaţii şi echipamente de înaltă tensiune

Art.186
(1)Echipamentele şi instalaţiile electrice de înaltă tensiune trebuie să fie protejate împotriva atingerilor indirecte prin legare la pământ.
(2)Instalaţiile de legare la pământ trebuie să fie completate cu instalaţii de dirijare şi de egalizare a potenţialului electric pentru a se obţine în caz de defect, tensiuni de atingere şi de pas sub limita maximă admisă.

4.1.3.Cerinţe pentru instalaţii şi echipamente de joasă tensiune

Art.187
Protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă la echipamentele şi instalaţiile de joasă tensiune să fie asigurată în funcţie de clasa de protecţie a echipamentului.

Art.188
Echipamentele de clasă I de protecţie alimentate dintr-o reţea de joasă tensiune legată la pământ trebuie să fie protejate împotriva atingerilor indirecte prin legare la nul ca protecţie principală, suplimentată de legarea la pământ sau utilizarea unor aparate automate de protecţie la curenţi cu tensiune de defect.

Art.189
La utilizarea echipamentelor de clasă II de protecţie, cu izolaţie suplimentară, marcate cu semnul ? , cel care o exploatează nu trebuie să se mai prevadă nici o altă măsură de protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă. Cel care utilizează un echipament de clasă II de protecţie, trebuie să vegheze ca să nu se distrugă izolaţia suplimentară.

Art.190
La utilizarea echipamentelor de clasă III de protecţie, concepute pentru a fi alimentate cu o tensiune foarte joasă trebuie să se prevadă o sursă de alimentare şi să se realizeze circuitele de alimentare astfel încât să nu se transmită în aceste circuite o tensiune mai mare decât cea de foarte joasă tensiune pentru care au fost construite echipamentele şi instalaţiile.

Art.191
Se interzice folosirea echipamentelor de clasă 0 de protecţie, la care nu s-a luat prin construcţie nici o măsură de protecţie împotriva pericolului de electrocutare prin atingere indirectă, dacă nu se asigură una din următoarele măsuri de protecţie:
– introducerea echipamentului de clasă 0 în alt echipament, prin care să se asigure o protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă;
– amplasarea echipamentelor de clasă 0 în locuri sau la distanţe inaccesibile;
– alimentarea printr-un transformator de separare.

Art.192
Echipamentele de clasă I de protecţie, trebuie să aibă prin construcţie două borne de protecţie: una în cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică, pentru legarea la nul de protecţie prin conductorul de protecţie pe care trebuie să-l conţină cablul de alimentare cu energie electrică, şi a doua bornă, pe carcasa echipamentului în exterior, prin legarea la pământ ca protecţie suplimentară. Echipamentele de clasă I de protecţie, prevăzute cu un cablu electric cu fişă de alimentare cu energie electrică, trebuie să aibă fişe cu contact de protecţie, iar cablul trebuie să conţină un conductor de protecţie prin care se leagă masa echipamentului de contactul de protecţie al fişei.

Art.193
Echipamentele de clasă I de protecţie, prevăzute cu cablu flexibil cu fişă cu contact de protecţie, trebuie să fie alimentate dintr-o priză de curent cu contact de protecţie prin care să se lege la nul masa echipamentului. Este interzisă alimentarea echipamentelor de clasă I dintr-o priză de curent care nu are contact de protecţie sau al cărui contact de protecţie nu este legat la nul.
Este interzisă alimentarea cu energie electrică a echipamentelor de clasă I prin intermediul prelungitoarelor care nu au conductor de protecţie sau fişe/priză fără contact de protecţie; sau prin indiferent care alt mijloc prin care se întrerupe conductorul de protecţie.

Art.194
Este interzisă alimentarea cu energie electrică prin intermediul unui conductor de protecţie.

Art.195
Conductorul de nul poate fi comun, pentru lucru şi pentru protecţie, până la ultimul tablou electric. De la ultimul tablou electric, până la echipamentul sau instalaţia electrică de utilizare, conductorul de nul de protecţie trebuie să fie separat de conductorul de nul de lucru.

Art.196
Se va evita gruparea în acelaşi tablou de distribuţie sau staţie de energie a aparatelor de curent alternativ împreună cu aparate de curent continuu, sau a aparatelor alimentate la tensiuni diferite între fază şi pământ. În cazurile în care nu se pot respecta aceste condiţii, aparatele pentru acelaşi tip de curent sau aceleaşi tensiuni, se instalează separat şi se marchează distinct.

Art.197
Legăturile electrice între elementele componente din tablourile de distribuţie şi staţiile de energie pentru curenţi mai mari de 100 A, se execută în mod obişnuit prin bare.

Art.198
La tablourile de forţă se va urmări ca intrarea curentului să se facă prin întrerupătoare, astfel încât prin deconectarea lor să nu existe tensiuni la fuzibile sau la oricare alt aparat din tablou.

Art.199
Între părţile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou sau staţie de energie precum şi între acestea şi elementele şi părţile metalice legate la pământ se prevede o distanţă de izolare în aer de cel puţin 15 mm şi o distanţă de conturnare de minimum 30 mm, pentru circuitele de joasă tensiune.

Art.200
Pentru circuitele de joasă tensiune, distanţa de izolare în aer între părţile sub tensiune neizolate ale tabloului de distribuţie sau ale staţiei de energie trebuie să fie de cel puţin:
– 50 mm, până la elemente de construcţie (uşi pline, perete etc.) ;
– 100 mm, până la pereţi sau uşi din plasă;
– 200 mm, până la bariere de protecţie.
Pereţii şi îngrădirile de protecţie şi uşile pline sau din plasă se execută cu înălţimea de minimum 1,7 m, iar barierele, cu înălţimea de minimum 1,2 m.

Art.201
Pentru circuitele de joasă tensiune, distanţa dintre elementele metalice de protecţie sau susţinere care nu sunt legate la pământ sau la nulul unui tablou de distribuţie sau staţie de energie (carcase, panouri etc.) şi elementele metalice legate la pământ trebuie să fie de minimum 0,8 m.

Art.202
Coridorul de acces din faţa sau din spatele unui tablou sau staţie de energie se prevede cu o lăţime de cel puţin 0,8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale tabloului sau staţiei şi elementele neelectrice de pe traseul coridorului (pereţi, balustrade de protecţie etc.) .

Art.203
Coridorul de acces dintre două tablouri de distribuţie sau staţii de energie şi coridorul dintre un tablou sau staţie şi părţile metalice proeminente care nu sunt sub tensiune ale unui echipament sau receptor electric, trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 1 m.

Art.204
Între pardoseala finită a coridorului din faţa sau din spatele tabloului sau al staţiei, plafonul încăperii sau elementele metalice care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, se prevede o distanţă liberă pe verticală de cel puţin 1,9 m. Aceste elemente se protejează împotriva atingerilor directe, dacă se găsesc la mai puţin de 2,5 m de la pardoseală.
Distanţa până la elementele care fac parte din circuitul curenţilor de lucru şi care în exploatare se găsesc sub tensiune şi nu sunt protejate împotriva atingerilor, trebuie să fie de cel puţin 3,5 m în staţiile electrice şi numai pentru circuitele de joasă tensiune.

Art.205
Coridoarele de acces cu lăţimea mai mică de 3 m din spatele tablourilor sau al staţiilor formate din mai multe panouri cu lungimea totală de peste 10 m se prevăd cu intrare pe la ambele capete.

Art.206
Aparatele de protecţie, de comandă, de separare, elementele de conectare, circuitele de distribuţie sau staţiile de energie se etichetează clar şi vizibil.

Art.207
Prizele din instalaţiile electrice utilizate pentru diferite tensiuni şi intensităţi de curent trebuie să fie distincte ca formă şi să aibă culori diferite sau se marchează distinct în mod vizibil.

Art.208
Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de protecţie în încăperile cu pardoseală conductoare electric (mozaic,ciment, gresie) .

Art.209
Succesiunea de montare a prizelor şi fişelor pe traseul conductelor circuitelor electrice nu trebuie să permită punerea sub tensiune a fişelor atunci când nu sunt introduse în prize.

Art.210
Întreruptoarele, comutatoarele şi prizele fără contact de protecţie în carcasă metalică nelegată la pământ sau la nul, se instalează faţă de elementele metalice în legătură cu pământul, la o distanţă de cel puţin 0,8 m.
Prizele în carcasă metalică, dacă fac parte din instalaţii electrice în care s-a aplicat pentru protecţie tensiunea redusă, se pot instala la orice distanţă faţă de elementele metalice în legătură cu pământul.

Art.211
Elementele conductoare de curent ale aparatelor de comutaţie pentru montaj îngropat în elemente de construcţie, se instalează în doze de aparat care trebuie să asigure protecţia împotriva electrocutărilor.

Art.212
Aparatele de comandă a conectării şi deconectării instalaţiilor de forţă se aleg şi se montează astfel încât să întrerupă toate conductele de fază ale circuitului. Se admite şi întreruperea conductorului de nul de lucru, numai dacă el nu este utilizat şi pentru protecţie şi numai dacă întreruperea lui se realizează simultann cu aceea a conductoarelor de fază.

Art.213
La tablourile generale de distribuţie, când este necesar să se asigure un control vizual, direct şi rapid al separaţiei, se vor folosi întrerupătoare, comutatoare şi separatoare de pârghie.

Art.214
Întreruptoarele se montează astfel încât contactele lor mobile să nu se poată închide sau deschide sub efectul unor vibraţii sau datorită greutăţii proprii a părţilor mobile sau lovirii aparatelor.
Modul de montare se va alege urmărindu-se ca atunci când întreruptorul este deschis, contactele mobile să nu fie sub tensiune.

Art.215
Întreruptoarele automate şi siguranţele automate cu filet se pot utiliza atât pentru separarea cât şi pentru conectarea şi deconectarea sub sarcină.
Siguranţele fuzibile se folosesc numai cu fuzibile calibrate şi în execuţie închisă. Se interzice folosirea siguranţelor fuzibile ca aparate de conectare şi deconectare.

Art.216
Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat (cârlige de tavan, bolţuri, dibluri) se aleg astfel încât să poată suporta fără deformări o greutate egală cu de 5 ori greutatea corpului de iluminat respectiv, dar nu mai puţin de 10 kg.

Art.217
În cazurile în care se aplică separarea de protecţie, pe lângă condiţiile din standardele în vigoare, trebuie să se respecte şi următoarele prevederi:
– reţeaua de alimentare primară să aibă tensiunea între faze de cel mult 500 V, iar tensiunea nominală a circuitului separat să fie de cel mult 400 V,
– dintr-un transformator (sursă) de separare se alimentează un singur echipament;
– în circuitul electric separat montat fix şi în cordonul de alimentare al receptorului sau echipamentului, nu se prevede conductă de protecţie;
– circuitul electric separat instalat fix se amplasează distinct de alte circuite, iar traseul cordonului de alimentare al receptorului sau echipamentului, trebuie să fie vizibil pe tot parcursul;
– părţile active ale circuitului electric separat nu trebuie să aibă nici un punct comun cu un alt circuit şi trebuie să fie izolate faţă de pământ şi faţă de elementele instalaţiei electrice care pot fi în contact direct sau indirect cu pământul;
– racordarea echipamentului electric trebuie să se facă printr-o priză fără contact de protecţie, montată fix pe carcasa transformatorului de separare;
– carcasele întreruptoarelor, prizelor, dozelor etc. trebuie să fie din material electroizolant;
– carcasa transformatorului de separare se leagă la conducta de protecţie;
– pe circuitului primar de alimentare se prevede întrerupător;
– circuitul primar şi circuitul de tensiune redusă se prevăd cu protecţie împotriva supracurenţilor (siguranţe) .

Art.218
Prizele de pământ şi conductele de protecţie se proiectează şi se execută conform standardelor în vigoare.

Art.219
Coborârile din distribuţiile cu conductoare neizolate sau izolate, montate liber spre maşini electrice, aparate etc., se execută cu conductoare izolate. Sub înălţimea de 2,5 m de la pardoseală conductele se instalează în tuburi de protecţie.

Art.220
Tuburile şi ţevile se fixează pe elementele de construcţii cu accesorii de montare prin care să se realizeze o prindere sigură în timp (ochiuri de sârmă, copci de ipsos, brăţări, console) .

4.1.4.Instalaţii de baterii de acumulatoare

Art.221
Instalaţiile de baterii de acumulatoare staţionare sunt prevăzute cu următoarele săli distincte:
– sala bateriilor de acumulatoare,
– sala depozitului de electrolit, apă distilată şi materiale de rezervă,
– SAS-ul (sala tampon) .

Art.222
Instalaţia de baterii de acumulatoare nu se prevede cu SAS dacă accesul în sala de acumulatoare se face direct din exterior sau dacă acumulatoarele sunt de tip închis (capsulat) şi accesul în camera lor se face dintr-o încăpere de trecere sau dintr-un coridor în care nu există instalaţii tehnologice şi personalul nu lucrează în permanenţă.

Art.223
În sala de acumulatoare se interzice instalarea aparatelor care pot produce arcuri electrice (Întreruptoare, prize) .

Art.224
Este interzisă traversarea ţevilor de apă, prevăzute cu robineţi prin sala de acumulatoare.

Art.225
SAS-urile sălilor de acumulatoare vor avea prevăzute chiuvetă cu apă curentă.

4.1.5.Instalaţii şi echipamente electrice de foarte joasă tensiune

Art.226
Alimentarea la tensiune foarte joasă se aplică ţinându-se seama şi de următoarele condiţii, pe lângă cele prevăzute în standardul în vigoare:
– traseul circuitelor de foarte joasă tensiune se stabileşte astfel încât lungimea lui să rezulte cât mai mică;
– conductele circuitului de foarte joasă tensiune instalate fix se amplasează distinct de cele ale altor circuite;
– circuitele de foarte joasă tensiune, respectiv cablurile sau cordoanele de alimentare ale echipamentelor, nu se prevăd cu conducte de protecţie;
– părţile active ale circuitelor de foarte joasă tensiune nu trebuie să aibă nici un punct legat la pământ, la alte părţi active sau la conducte de protecţie şi se realizează astfel încât să nu fie posibilă o legătură electrică cu reţele legate la pământ;
– circuitul primar de alimentare se prevede cu Întreruptor;
– circuitul primar şi circuitul secundar de foarte joasă tensiune se prevăd cu protecţie împotriva supracurenţilor (siguranţe) .

Art.227
(1)Prizele de foarte joasă tensiune se marchează distinct prin etichete fixate sigur sau prin alte mijloace sau se aleg astfel, încăt să nu permită, prin construcţie, decât intrarea fişelor circuitului de tensiune redusă.
(2)Prizele de tensiune redusă se aleg de tip fără contact de protecţie.

Art.228
(1)Carcasele echipamentelor alimentate la o tensiune foarte joasă nu se leagă la nul sau la pământ de protecţie, la carcasele altor instalaţii sau la alte elemente conductoare.
(2)Carcasele şi miezurile surselor de alimentare la tensiune foarte joasă (transformator) inclusiv ecranele dintre înfăşurări se leagă la conducta la nul sau la pământ de protecţie.

4.2.Mijloace de protecţie la conectorul de antene

Art.229
La proiectarea conexiunilor de ieşire de radiofrecvenţă (conectorul de antenă) trebuie să se prevadă ecrane sau alte mijloace de protecţie care să nu permită personalului să se apropie involuntar de acestea până la o poziţie unde poate să apară un pericol.

Art.230
Din proiectare trebuie adoptate acele măsuri şi soluţii tehnice pentru ca circuitul de ieşire al oricărui echipament de emisie să poată canaliza direct la pământ orice sarcină, datorată, de exemplu, acumulărilor de sarcini electrostatice care pot produce tensiuni periculoase.

Art.231
În situaţia proiectării staţiilor de radiocomunicaţii trebuie prevăzute plăcuţe care să atragă atenţia prin inscripţionare asupra faptului că la bornele de ieşire ale unui emiţător pot apare tensiuni înalte prin cuplajul cu alte emiţătoare funcţionând în acelaşi loc; în asemenea cazuri trebuie prevăzute mijloace pentru ca părţile afectate să fie sigure din punct de vedere electric.

4.3.Protecţia împotriva materialelor (substanţelor) periculoase

Art.232
Dacă la proiectarea echipamentelor se au în vedere unele materiale periculoase acestea trebuie să fie specificate în documentaţia tehnică a echipamentului, care trebuie să dea instrucţiuni complete pentru manipularea, depozitarea şi înlocuirea acestor componente, inclusiv modul de predare a lor la deşeuri, însoţite de instrucţiuni explicând pericolele ce le prezintă materialele conţinute în componente.

4.4.Protecţia împotriva temperaturilor înalte, incendiilor, exploziilor şi imploziilor

4.4.1.Protecţia împotriva temperaturilor înalte

Art.233
La proiectarea echipamentelor şi a staţiilor de radiocomunicaţii se vor lua măsuri astfel încât personalul să nu fie expus unor vătămări datorate unor părţi care în funcţionare normală devin excesiv de calde.

Art.234
Nici o parte a echipamentului nu trebuie să atingă temperaturi care pot cauza vătămarea personalului sau pot provoca o deteriorare a instalaţiei electrice sau aprinderea materialelor învecinate.

4.4.2.Protecţia împotriva incendiilor

Art.235
Prin proiectare trebuie să se adopte acele soluţii tehnice care să asigure că, în condiţii de funcţionare normală, nici o parte a echipamentului de radiocomunicaţii nu va atinge o temperatură care poate provoca un pericol de declanşare a unui incendiu sau o emisie de gaze inflamabile sau toxice. Pentru aceasta, pe echipamente trebuie să fie amplasate sisteme de limitare a temperaturii, disjunctoare de suprasarcină, siguranţe fuzibile etc.

Art.236
Echipamentele trebuie astfel proiectate şi construite încât riscul de declanşare a unui incendiu şi de propagare a acestuia să fie minim.

Art.237
Trebuie evitată folosirea componentelor şi materialelor inflamabile.

Art.238
Atunci când nu este posibil să se evite folosirea componentelor conţinând un fluid inflamabil, trebuie asigurate, din proiectare mijloace pentru a evita orice scurgere a fluidului şi revenirea acestuia în contact cu componentele care ar putea să atingă o temperatură apropiată punctului de inflamabilitate al acestui fluid, cât şi pentru a evita riscul ca izolaţia acestor componente să fie deteriorată de fluid.

4.4.3.Protecţia împotriva exploziilor şi imploziilor

Art.239
Prin proiectare trebuie să se urmărească protejarea tuturor componentelor care ar putea prezenta pericol de implozie sau explozie astfel încât personalul să nu fie expus la nici un pericol.

Art.240
Atunci când în componenţa echipamentelor de radiocomunicaţii se prevăd aparate de măsură sau de control, care conţin tuburi catodice sau tub cinescop cu dimensiuni ale feţei mai mari de 16 cm, aceste tuburi trebuie să fie protejate intrinsec, carcasa aparatului trebuie să asigure o protecţie corespunzătoare împotriva efectelor unei implozii.

Art.241
Tuburile care nu sunt protejate intrinsec trebuie să fie prevăzute cu un ecran protector care să nu permită să fie scos cu mâna.

Art.242
Dacă protecţia este asigurată printr-un ecran separat din sticlă la proiectare trebuie avut în vedere ca acest ecran să nu fie în contact cu suprafaţa tubului.

Art.243
Atunci când ecranul de protecţie poate să fie îndepărtat trebuie să existe un avertisment clar, vizibil, cu litere de cel puţin 3 mm, cu indicaţia că ecranul trebuie să fie pus la loc înainte ca echipamentul să fie gata pentru lucru.

Art.244
Toate componentele unui echipament de radiocomunicaţii care pot constitui un pericol de explozie, trebuie să fie prevăzute cu o supapă de siguranţă sau să aibă în structura lor un “punct slab”, marcat clar, În scopul de a se evita dezvoltarea unor presiuni excesive.

Art.245
Din proiectare se va urmări ca supapele de siguranţă să fie dispuse astfel încât să nu prezinte nici un pericol pentru personal la eventuala lor acţionare.

4.5.Protecţia împotriva radiaţiilor periculoase

4.5.1.Protecţia împotriva radiaţiilor ionizante

Art.246
Echipamentele de radiocomunicaţii trebuie să fie astfel proiectate şi construite încât să nu prezinte nici un pericol, pentru personal, prin radiaţii ionizante periculoase.

Art.247
Pe echipamentele care se utilizează deliberat tuburi electronice care pot emite radiaţii ionizante sau în cazul utilizării altor elemente sau dispozitive care conţin materiale radioactive trebuie să fie marcat semnul pericolului de radiaţii, conform standardelor în vigoare, care trebuie să fie uşor vizibil de la distanţa de minimum 2m.

Art.248
Toate echipamentele care utilizează tuburi electronice în care se produc fascicule de electroni acceleraţi prin tensiuni mai mari de 5 kV utilizate în staţiile de radiocomunicaţii trebuie considerate ca surse potenţiale de radiaţii ionizante şi tratate în consecinţă.

Art.249
Cărţile tehnice ale echipamentelor de radiocomunicaţii trebuie să conţină prescripţii complete pentru manipularea componentelor care pot constitui surse potenţiale de radiaţii ionizante, care să servească utilizatorilor la luarea tuturor măsurilor de securitate atât la amplasarea echipamentelor cât şi la realizarea incintelor şi încăperilor în care acestea vor funcţiona precum şi la elaborarea instrucţiunilor specifice de protecţie a muncii în conformitate cu normele de radioprotecţie în vigoare.

Art.250
Pentru atenuarea intensităţii radiaţiei, încă din faza de proiectare, vor fi luate toate măsurile de protecţie asigurându-se dimensionarea corespunzătoare a elementelor de construcţie normale (ziduri de cărămidă sau de beton) sau prin folosirea mortarelor şi a betoanelor grele cu barită.

Art.251
Atunci când echipamentele de radiocomunicaţii pot constitui surse potenţiale de radiaţii ionizante acestea trebuie să fie amplasate în încăperi special amenajate, ecranate cu plăci de plumb sau de fier la uşi şi ferestre.

Art.252
La proiectarea oricărui subansamblu al unui echipament de radiocomunicaţii care include surse potenţiale de radiaţii ionizante se vor lua toate măsurile de ecranare adecvată a surselor, în funcţie de natura radiaţiilor emise.

Art.253
În cazul radiaţiilor beta se pot utiliza ecrane din materiale plastice sub formă de plăci transparente, cu grosimea de ordinul centimetrilor. Pentru radiaţiile gamma şi RX ecranele trebuie să fie confecţionate din materiale cu număr atomic mare (ex. plumb) .

Art.254
La proiectarea şi calcularea ecranelor trebuie să se ia în considerare atât radiaţia directă cât şi radiaţia împrăştiată de structurile din vecinătatea sursei de radiaţii ionizante.

4.5.2.Protecţia împotriva radiaţiilor neionizante

Art.255
La proiectarea şi realizarea echipamentelor de radiocomunicaţii trebuie să se aibă în vedere ca acestea să nu prezinte nici un pericol pentru personal ca urmare a scăpărilor de radiaţii electromagnetice neionizante sau de câmpuri electrice, magnetice sau electromagnetice de joasă tensiune.

Art.256
Echipamentele de radiocomunicaţii trebuie astfel proiectate şi amplasate în staţiile de radiocomunicaţii încât în timpul funcţionării în condiţii normale să nu prezinte valori ale parametrilor caracteristici fiecărui tip de radiaţie sau să depăşească valorile maxime admise prezentate în Normele generale de protecţie a muncii.

Art.257
La proiectarea, realizarea şi exploatarea echipamentelor de radiocomunicaţii se vor respecta şi prevederile din Normele specifice de securitate a muncii pentru radiaţii neionizante şi din standardele conexe.

Art.258
La proiectarea sau la efectuarea oricărei modificări privind amplasarea echipamentelor de emisie din staţiile de radiocomunicaţii trebuie acordată o atenţie deosebită soluţiilor constructive privind ecranarea încăperilor, ferestrelor, şi a dulapurilor echipamentelor emiţătoare. Se va urmări ca echipamentele care constituie surse intense de radiaţii electromagnetice să fie amplasate în incinte special ecranate.

Art.259
La proiectarea staţiilor de radiocomunicaţii se va avea în vedere planul de amplasare al clădirilor în raport cu sistemele de antene a cadripolilor de adaptare, a caselor fiderilor, a barelor de energie electrică (care se pot comporta ca antene de emisie-recepţie) în raport cu locurile de muncă permanente, iar la darea în funcţiune a obiectivului se vor efectua măsurări privind câmpurile electromagnetice de radiofrecvenţă şi microunde.

Art.260
Dacă pe teritoriul staţiilor de radiocomunicaţii există zone în care, în urma măsurărilor se constată valori ale parametrilor câmpului electromagnetic superioare valorilor maxime prevăzute de Normele generale de protecţie a muncii, aceste zone trebuie îngrădite şi semnalizate, iar accesul personalului autorizat cu lucrări în aceste zone trebuie să fie limitat în timp la strictul necesar.

Art.261
Obiectele şi echipamentele situate în zona din vecinătatea surselor de radiaţii electromagnetice pot acumula sarcini electrostatice. Atingerea acestor obiecte sau echipamente conduce la descărcări electrice prin corpul omului, percepute de acesta, şi însoţite uneori de teamă şi gesturi necontrolate sau numai de o senzaţie de disconfort. Pentru evitarea acestor situaţii obiectele situate în câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă şi microunde trebuie legate la pământ.

Art.262
Toate incintele metalice şi capacele echipamentelor care constituie surse de radiaţii electromagnetice trebuie să fie legate la pământ prin mijloace eficace şi conexiunile lor la pământ trebuie să fie întreţinute cu grijă.
-****-
ANEXA 1: Lista normelor conexe de securitate a muncii

1.Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrul cu radiaţii neionizante
2.Norme specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei electrice
3.Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice
4.Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălţime
5.Norme specifice de securitate a muncii pentru montaj utilaje tehnologice şi construcţii metalice
6.Norme specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea automată a datelor
7.Norme specifice de securitate a muncii pentru distribuţia şi utilizarea gazelor
8.Norme specifice de securitate a muncii pentru evacuarea apelor uzate rezultate de la populaţie şi din procesele tehnologice
9.Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea acumulatoarelor şi pilelor electrice
10.Norme specifice de securitate a muncii pentru producerea materialelor termo şi hidroizolante
11.Norme specifice de securitate a muncii pentru transport intern
12.Norme specifice de securitate a muncii pentru telecomunicaţii
13.Norme specifice de securitate a muncii pentru turism, alimentaţie publică şi transport persoane cu instalaţii pe cablu
14.Norme specifice de securitate a muncii pentru laboratoare de analize fizico-chimice şi mecanice
15.Norme specifice de securitate a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare şi cu mijloace nemecanizate şi depozitarea materialelor
16.Norme specifice de securitate a muncii pentru construcţii şi confecţii metalice
17.Norme specifice de securitate a muncii pentru sudarea şi tăierea metalelor
18.Norme specifice de securitate a muncii pentru activităţi de vopsire
19.Norme specifice de securitate a muncii pentru acoperiri metalice
20.Norme specifice de securitate a muncii pentru prelucrarea metalelor prin aşchiere
21.Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea şi transportul produselor anorganice
22.Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea şi transportul produselor organice (exclusiv petrochimie)

ANEXA 2: Lista standardelor conexe de securitate a muncii *
1.
STAS 2612-87
– Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise
2.
STAS 8275-87
– Protecţia împotriva electrocutării. Terminologie
3.
STAS 12604-87
– Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii generale
4.
STAS 12604/4-89
-Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii
5.
STAS 12604/5-90
-Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare
6.
STAS 12217-88
– Protecţia împotriva electrocutării la utilajele şi echipamentele electrice mobile. Prescripţii
7.
STAS 12216-84
– Protecţia împotriva electrocutării la echipamente electrice portabile. Prescripţii
8.
STAS 11054-78
– Aparate electrice şi electronice. Clase de protecţie contra electrocutării
9.
STAS 297/1-88
– Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale
10.
STAS 279/2-92
– Culori şi indicatoare de securitate. Reprezentări
11.
SR EN 358:19 95
– Echipament individual pentru poziţionare în timpul lucrului şi prevenirea căderilor de la înălţime. Sisteme de poziţionare în timpul lucrului
12.
STAS 9981-82
– Simbol de bază pentru radiaţii ionizante
13.
STAS 12441/1-87
– Reguli de securitate privind echipamentele de emisie radioelectrică. Prescripţii privind condiţiile de funcţionare
14.
STAS 12441/2-87
– Reguli de securitate privind echipamentele de emisie radioelectrică. Prescripţii de electrosecuritate
15.
STAS 8803/1-83
– Conectoare pentru radiofrecvenţe. Prescripţii generale şi metode de încercare
16.
STAS 12755/3-91
– Compatibilitate electromagnetică pentru echipamente de măsurare şi comandă în procese industriale. Prescripţii relative la câmpuri de radiaţii electromagnetice
17.
SRCEI 510-1-2:1994
– Metode de măsurare pentru echipamentele radio folosite în staţiile terestre de tele-comunicaţii prin satelit.Partea I : Măsurări comune subansamblurilor şi combina-ţiilor lor. Secţiunea doi: Măsurări în radiofrecvenţă
18.
SRCEI 479-1:1995
– Efectele curentului asupra omului şi animalelor domestice. Partea 1. Aspecte generale.
19.
SRCEI 479-2:1995
– Efectele trecerii curentului electric prin corpul omului. Partea 2. Aspecte particulare. Capitol 4. Efectele curentului alternativ cu frecvenţa mai mare de 100 Hz. Capitolul 5. Efectele curenţilor cu forme speciale de undă. Capitolul 6. Efectele curenţilor de impuls unic de scurtă durată

—————-
*NOTĂ:
În cazul revizuirilor sau amendamentelor ulterioare la oricare dintre aceste standarde se aplică ultima ediţie.

ANEXA 3: Ghid de terminologie de securitate a muncii

Noţiuni de bază
1.Accident de muncă: vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau deces.
2.Avarie: eveniment survenit în utilizarea mijloacelor de producţie, caracterizat prin defectarea şi deteriorarea acestora.
3.Boli profesionale: afecţiuni care se produc, ca urmare a exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzate de factori nocivi, fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul muncii.
4.Defectare: încetarea capacităţii unei maşini, instalaţii, utilaje etc. de a-şi îndeplini funcţia specificată.
5.Dispozitiv de protecţie: dispozitiv care reduce sau elimină riscul, singur sau în asociere cu un protector.
6.Echipament individual de lucru: totalitatea mijloacelor pe care persoanele juridice sau fizice, le acordă unui salariat pentru protejarea îmbrăcămintei şi încălţămintei personale în timpul procesului de muncă.
7.Echipament individual de protecţie: totalitatea mijloacelor cu care este dotat fiecare participant la procesul de muncă, pentru a fi protejat împotriva factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
8.Echipamente tehnice: maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte mijloace asemănătoare, utilizate în procesul muncii.
9.Factor de risc: factor propriu elementelor componente ale sistemului de muncă executant – sarcină de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă şi care, în condiţiile unei situaţii periculoase, determină probabilitatea sau gravitatea producerii unei leziuni sau a afectării sănătăţii.
10.Funcţii de securitate: funcţii ale unui echipament tehnic sau ale unui mijloc de protecţie prin care, fie se elimină sau se reduce riscul, fie se semnalizează prezenţa unui pericol.
11.Indicator de securitate: mijloc de informare standardizat care, prin combinarea unei forme geometrice cu o culoare de securitate şi cu un simbol, furnizează o informaţie referitoare la securitatea muncii.
12.Instructaj de securitate a muncii: modalitate de instruire în domeniul securităţii muncii care se desfăşoară la nivelul unităţilor şi are ca scop însuşirea de către salariaţi a cunoştinţelor şi formarea deprinderilor impuse de securitatea muncii, specifice activităţii pe care o realizează sau urmează a o realiza.
13.Instrucţiuni specifice de securitate a muncii (sinonim: instrucţiuni proprii) : componente ale sistemului de reglementări în domeniul securităţii muncii, ale căror prevederi sunt valabile numai pentru activităţile desfăşurate în cadrul unei unităţi; elaborarea lor de către unităţi (prin efort propriu sau colaborare cu institute specializate) este obligatorie atunci când normele generale şi specifice de securitate a muncii nu acoperă totalitatea activităţilor desfăşurate în unitate sau voluntară, atunci când patronul consideră necesar pentru îmbunătăţirea securităţii muncii, detalierea şi completarea normelor cu unele prevederi specifice unităţii.
14.Instrucţiuni de utilizare: instrucţiuni a căror elaborare este obligatorie pentru orice produs, constituind parte integrantă a documentaţiei pentru certificarea produsului şi prin care, producătorul trebuie să prezinte toate informaţiile necesare utilizării produsului, în conformitate cu scopul pentru care a fost creat şi asigurării securităţii muncii.
15.Mijloc individual de protecţie: mijloc de protecţie (protector) destinat pentru protecţia unui singur executant şi care i se aplică acestuia.
16.Nocivitate: proprietatea unei noxe de a produce efect dăunător asupra organismului.
17.Noxă (sinonim: factor nociv) : agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune dăunătoare asupra organismului, în mediul luat În considerare.
18.Pericol:
a)sursa unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii.
Notă: În domeniul securităţii muncii termenul este utilizat în asociere cu alţi termeni definind originea sau natura presupusă a posibilei leziuni sau afectări a sănătăţii: pericol de electrocutare, pericol de strivire, pericol de tăiere, pericol de intoxicare etc.
b)proprietatea inerentă a unei substanţe, agent, surse de energie sau situaţie cu potenţial de a cauza evenimente nedorite (accidente de muncă sau boli profesionale) .
19.Persoană autorizată: o persoană competentă împuternicită în scris (de către organe de specialitate abilitate şi/sau de către patron) să îndeplinească anumite activităţi.
20.Persoană avertizată: o persoană informată asupra riscului profesional şi asupra comportamentului ce trebuie adoptat pentru desfăşurarea unei activităţi în condiţii de securitate.
21.Persoană competentă: o persoană care posedă cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru a realiza corect anumite activităţi.
22.Persoană expusă: o persoană care se află în întregime sau parţial într-o zonă periculoasă.
23.Prevenire: ansamblul procedeelor şi măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea pericolelor sau reducerea riscurilor.
24.Prevenire intrinsecă: prevenire realizată în stadiul de concepţie/proiectare, care constă în:
– evitarea sau reducerea pericolelor, atât cât este posibil prin alegerea corespunzătoare a unor caracteristici de concepţie;
– limitarea expunerii persoanelor la pericolele care nu au putut fi evitate sau limitate suficient, prin reducerea necesităţii de intervenţie a executantului în zonele periculoase.
25.Protecţie: ansamblul de măsuri care constau în utilizarea unor mijloace specifice, denumite mijloace de protecţie, cu scopul protejării executanţilor faţă de pericolele care nu au fost suficient evitate sau limitate prin prevenire intrinsecă.
26.Proces de muncă: succesiunea în timp şi spaţiu a acţiunilor conjugate ale executantului şi mijloacelor de producţie în sistemul de muncă.
27.Protector: mijloc de protecţie special conceput şi utilizat pentru a realiza protecţie prin interpunere, ca obstacol (fizic) între pericol şi persoana expusă.
28.Risc: probabilitatea asociată cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii, într-o situaţie periculoasă.
29.Risc profesional: risc în procesul de muncă.
30.Situaţie periculoasă: orice situaţie în care o persoană este expusă unuia sau mai multor pericole.
31.Substanţă periculoasă: o substanţă care, în virtutea proprietăţilor sale chimice sau fizico-chimice, poate constitui un pericol.
32.Zonă periculoasă: orice zonă în care există sau poate apărea un pericol.
33.Zonă periculoasă a unui echipament tehnic: orice zonă situată în interiorul sau în jurul echipamentului tehnic în care o persoană este expusă riscului de leziune sau afectare a sănătăţii.
Notă: pericolul care generează riscul înfăţişat în această definiţie:
– poate fi permanent prezent pe durata funcţionării prevăzute a echipamentului tehnic) deplasarea elementelor mobile periculoase, degajare de substanţe periculoase, arc electric şi timpul fazei de sudură etc.) : -poate apărea neaşteptat (pornire neintenţionată/neprevăzută) .